Articole din rubrica Articole, Pilde și povestiri
Orăşenii neghiobi şi episcopul (Nesfinţii Sfinţi, din „Proloage”)
Într-un oraş bizantin, locuitorii, care se leneviseră, uitaseră până într-atât orice ruşine, încât făceau cu mare plăcere orice fărădelege şi nici macar nu se gândeau să-l asculte pe bătrânul şi bunul lor episcop, oricât îi ruga el să se îndrepteze. Orăşenii îl luau în râs pe bătrân şi se fereau de el ca de o…
9:55, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
Duhovnicii noștri
Eu personal mă bucur dacă descopăr câte o mică imperfecțiune la duhovnicul meu. Îl iubesc și mai mult! Dacă ar fi perfect precum îngerii, mi-ar fi frică de el. Mi-aș zice: „Ți-ai găsit cine să mă înțeleagă..Sfântul acesta..Dar când îmi zice duhovnicul: „Lasă frate, toți păcătuim”!, eu îl cred. Și are o milă de oameni……
7:24, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
Pr. Constantin Sarbu: “La urmă de tot n-or să mai fie preoți, au să plânga lăcatele la uși…”
Parintele Constantin Sarbu si-a prevazut sfarsitul.Ana Cristea ne povesteste: Pe data de 3 octombrie 1975 urma sa plec la bai. Aveam canon sa nu ma impartasesc pana de Craciun. Totusi, la sfarsitul lui septembrie, stiind ca plec, Parintele imi spune: – Pregateste-te sa te impartasesti duminica! – Dar cum, Parinte? Am canon sa nu ma…
6:36, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
De ce tânguim?
Ce faci aici Ilie? (III Regi 19, 9) În clipa aceea Ilie se ascunsese în peșteră. După marea biruință de la Muntele Carmel, obosise; deși era tare cu duhul, aproape că îl copleșise urâtul și chiar și-ar fi dorit moartea. Dar Domnul l-a făcut să-și revină, l-a încurajat, l-a hrănit și l-a trimis pe muntele…
5:51, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
Nicolae Steinhardt: „Neştirea, trecerea oarbă prin viaţă şi printre lucruri sunt de la diavol”
N-am ştiut – răspunsul celor cărora li se vorbeşte de tortură, de lagăre, de închisori, de recunoaşteri totale ale acuzaţiilor, de internări politice în ospicii de nebuni – „nu ţine”, nu e o scuză valabilă. Nimeni nu este obligat să inventeze praful de puşcă ori să descopere teoria cuantelor. Altminteri însă, elementara deşteptăciune e o…
4:54, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
O boală suferită cu mulţumire îţi ridică tot canonul
Frații mei, totdeauna când vă sculaţi după o boală, să vă aduceţi aminte că boala aceasta a fost un mijloc de a vă curăţi, de a vă uşura, de a vă lumina viaţa. Căci zice dumnezeiescul Părinte Isaac Sirul: „Precum focul curăţă rugina de pe fier, aşa boala curăţă păcatele de pe om”. O boală,…
4:20, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
Copiii noştri vor fi ceea ce suntem noi
Copiii noştri sunt viitorul nostru. Să formăm copiii, să postim împreună cu copiii noştri; dacă murim acum, copiii noştri să aibă un exemplu de la noi, oameni tineri: tatăl meu postea, mama mea postea, mama mea făcea mâncare aşa, bunica mea aşa prepara mâncare în post, aşa făceau ei. Şi atunci, chiar dacă în timp…
4:03, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
„Am văzut că din sfântul potir ieşeau flăcări luminoase şi ne-am înspăimântat”
Catehetul Irineu mi-a istorisit următoarea întâmplare. „Era într-o zi de duminică, în biserica Sfântului Vasile din satul Lubudi, în Congo. Părintele Simeon săvârşea Sfânta Liturghie. La sfârşitul slujbei, era programat un parastas de patruzeci de zile pentru un copil pe nume Antonie, care murise de malarie. În biserică erau prezenţi, aşadar, şi părinţii copilului. La…
3:53, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
– Care este rânduiala de înfrânare (curăţie) şi trăire conjugală a soţilor?
– Care este rânduiala de înfrânare (curăţie) şi trăire conjugală a soţilor? – Biserica nu a fixat soţilor un program de convieţuire, căci nu poate intra în amănuntele zilnice. Ci, a lăsat totul la ştiinţa lor şi la posibilitatea de a se iconomisi unul pe altul, potrivit cu natura, cu mijloacele şi cu idealul fiecăruia….
3:41, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
Cum recunoşti mai repede un creştin? – după sufletul lui compătimitor…
„Dacă nu mă laşi, nu mă voi putea duce la şcoală. Mi-ar fi prea ruşine… Mamă. E foarte important!“ Elena izbucni în hohote de plâns. Era arma ei cea mai eficace. „Of, fă cum doreşti, bombăni mama. Vei arăta ca un monstru. Treaba ta.“ În alte douăzeci şi trei de familii avea loc cam aceeaşi…
3:39, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
Cum aflăm unde a ajuns sufletul omului după moarte?
După moartea cuiva, cei apropiați vor să afle unde a ajuns sufletul acestuia. Femeile sunt cel mai mult interesate de aceasta. Dorința le este cunoscută de diavol și acesta le poate arăta că cel adormit e în stare bună, în haine albe… Dar Sfinții Părinți interzic categoric să ne dorim a-l vedea pe cel adormit….
3:24, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
Vrăjmaşul bate la uşa inimii celui întors la Dumnezeu
Oh, ce lucru grozav este un om care a gustat odată din dulceaţa mântuirii sufleteşti şi pe urmă s-a întors iarăşi la patimi! Când un om se hotărăşte la o viaţă nouă cu Domnul, când un om Îl primeşte pe Domnul şi pe Duhul Domnului în inima sa, diavolul umblă neîncetat să se poată iarăşi…
12:00, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
Toţi creştinii sunt botezaţi şi, totuşi, nu toţi se mântuiesc…
Toţi creştinii sunt botezaţi şi, totuşi, nu toţi se mântuiesc. De ce? Iată de ce: darurile Botezului stau nevăzute înăuntrul făpturii noastre, aşteptând sporirea vârstei şi vremea minţii, când, aflând noi de comoara cerească cea ascunsă în ţărână [trup], ne învoim sau ba să o dezgropăm şi să o punem în valoare… Câtă vreme mergem…
10:52, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
„Dacă-i place Măriei, soţia mea, nu trebuie să vă mai placă şi vouă!”
Dragii mei, eu discut foarte mult, mai ales cu studenţii teologi, care nu pot fi hirotoniţi (diaconi sau preoţi pentru bisericile de mir), dacă nu se însoară mai întâi. Mai întâi de toate, pentru legătura dintre bărbat şi femeie s-au făcut atâtea acte, atâtea viersuiri, atât de frumos, atât de înălţător, s-a vorbit despre iubire….
8:11, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea
Trebuie la fiecare pas să renunţăm la noi înşine, astfel încât celălalt să poată fi
Histos ne cheamă să murim nouă înşine. Ce înseamnă oare aceasta? Afirmaţia este ambiguă, precum toate cele ce se spun despre moarte. Să însemne oare o autodistrugere? Mulţi presupun că aşa ar fi, şi caută s-o aplice în acest sens. Din fericire, ei greşesc, dar rămân afectaţi de teroarea ei. Înţeles cum se cuvine, „a muri pentru sine”…
8:10, marți, 26 ianuarie, 2016 | Continuarea

