Comunicatul integral al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Bulgaria despre Sinodul din Creta și cel mai controversat document al său. „Sinodul care a avut loc în Creta nu este nici Mare, nici Sfânt, nici panortodox”

„Poziția Sfântului Sinod [al Bisericii Ortodoxe Bulgare] cu privire la Sinodul din Creta (2016) și textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, în sesiunea sa din 15 noiembrie (protocolul Nr. 22) s-a întrunit în ansamblul său și a examinat textul documentului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, adoptat de Sinodul care a avut loc anul acesta în Creta, și a luat următoarea poziție:

În timpul sesiunii din 1 iunie 2016, Protocolul nr 12, Sfântul Sinod, reunit în ansamblul său, a decis să propună amânarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, astfel încât pregătirea pentru realizarea sa să fie continuată. În caz contrar, Sfântul Sinod a hotărât că Biserica Ortodoxă Bulgară nu va participa la acesta.

Ulterior, Sfintele Sinoade al altor Biserici Ortodoxe locale, participante la organizarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe au intervenit cu propuneri similare. Apoi, patru Biserici locale autocefale au declarat neparticiparea lor (în ordine cronologică): Biserica Ortodoxă Bulgară (Decizia din 1 iunie a acestui an), Patriarhia Antiohiei (decizia din 6 iunie a acestui an), Biserica Ortodoxă a Georgiei (decizia din 10 iunie a acestui an), Biserica Ortodoxă Rusă (decizia din 13 iunie a acestui an). Între 16 și de 27 iunie a acestui an, la Academia Ortodoxă din Creta, Republica Grecia, s-a făcut Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe planificat, dar fără participarea a patru biserici locale și în absența Bisericii Ortodoxă autocefale din America (OCA), recunoscută ca atare de către Biserica Ortodoxă Bulgară și a cărei participare de la început, nu a fost prevăzută, nici măcar ca invitație; la Sinod fiind prezenți reprezentanți ai presei și invitați ai comunităților religioase heterodoxe (romano-catolici, anglicani și alții).

Sinodul realizat în Creta, a votat și a adoptat cu unele modificări șase documente presinodale și, de asemenea, „Enciclica” și „Mesajul” său. 33 de episcopi care au participat la Sinod nu au semnat documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, iar unii ierarhi nesemnatari (printre care teologi ortodocși cu autoritate) au publicat explicații despre poziția lor. În scrisoarea sa, protocolul № 798 din 14.07.2016 (referința recepției sale la Cancelaria Sinodului Bisericii Ortodoxe din Bulgaria având Nr. 498 din 20.09.2016), Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a trimis Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare documentele votate și adoptate de Sinod. După o traducere specializată, efectuată de către un traducător autorizat, în scopul dat, Mitropoliții eparhioți [ai Bisericii Ortodoxe Bulgare] au primit aceste documente.

Prima concluzie importantă este că, în comparație cu textele lor presinodale, documentele votate și adoptate de Sinodul din Creta au suferit unele modificări, dar acestea nu sunt esențiale și sunt insuficiente astfel încât documentele cu pricina să fie adoptate la nivel panortodox.

I. În documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”

1. În ceea ce privește textul de la punctul 4, se poate spune că Biserica Ortodoxă sub „unirea tuturor”, a înțeles întotdeauna unirea cu ea sau întoarcerea în sânul său prin Sfântul Botez, Sfânta Mirungere și Pocăință a tuturor celor care rătăcesc după căile acestei lumi, și care s-au separat de ea prin erezie și schismă, conform regulilor canonice ale Bisericii. Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică nu și-a pierdut niciodată unitatea în credință și comuniunea în Duhul Sfânt, și nu poate accepta expresia de „restabilire a unității” cu „alți creștini” dat fiindcă unitatea menționată este neschimbată în Trupul lui Hristos și că numai unitatea și unicitatea constituie proprietățile esențiale ale Bisericii. La fel cum Biserica Ortodoxă nu poate adopta, de asemenea, diversele învățături și concepte, pe baza cărora heterodocși își fondează unitatea menționată, și nici astfel de teorii cu privire la existența unei anumite „unități” aparente a tuturor cultele creștine ca, de exemplu, învățătura despre „Biserica nevăzută”, „teoria ramurilor”, „teologia baptismală” sau „egalitatea denumirilor”. Toate aceste teorii pot fi legate de învățătura scolastică despre harul creat al Duhului Sfânt, care a fost sinodal condamnată de Sfânta Biserică. Dacă, în schimb, vom accepta o astfel de doctrină, existența harului divin în diferite confesiuni creștine, care se deosebesc prin diferite denumiri calitative și cantitative, se poate atunci să fie fondată. Conform acestei teorii heterodoxe, se admite că, cu condiția ca actele liturgice să fie realizate într-o comunitate creștină, ele pot să producă, în diferite moduri, viața harică, care variază în funcție de starea fiecărui cult. Această teorie teologică afirmă că așa-numitele acte liturgice pot face accesibilă mântuirea creștinilor comunităților corespunzătoare cărora le aparțin. Din cauza existenței presupuse a harului în orice confesiune creștină, ar trebui să se întreprindă eforturi comune, astfel încât să se realizeze plinătatea unității în Hristos (cf. Decretului ecumenismului al Conciliului Vatican II).

2. În ceea ce privește căutarea „unității pierdute a tuturor creștinilor”, exprimată și confirmată de punctul 5, considerăm că acest lucru este inacceptabil și inadmisibil, dat fiind faptul că Biserica Ortodoxă nu și-a pierdut niciodată unitatea internă, în ciuda ereziilor și schismelor care constituie o detașare de Trupul Bisericii, prin care, acest Trup, nu-și pierde integritatea ontologică primordială, care este cuprinsă în indivizibilitatea ontologică a Ipostasului lui Hristos.

3. La punctele 6, 16 și 20 este recunoscută „denumirea istorică” „a altor Biserici și Confesiuni creștine heterodoxe care nu sunt în comuniune cu ea”, în ciuda faptului că, la punctul 1 din document este afirmat un alt lucru, și anume că nici o comunitate sau eretică sau schismatică nu poate fi numită doar „biserică”. Existența unei multitudini de biserici este inacceptabilă, în conformitate cu dogmele și canoanele Bisericii Ortodoxe. In plus, plecam inițial de la principiul, de la alineatul 2, că „Biserica Ortodoxă îşi fundamentează unitatea Bisericii pe faptul că ea a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât şi pe comuniunea în Sfânta Treime şi în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică şi tradiţia patristică şi este trăită până astăzi în sânul ei.” Adăugarea expresiei „denumirea istorică” cât și explicația conform căreia confesiunile heterodoxe nu sunt în comuniune cu Biserica Ortodoxă nu elimină caracterul problematic și eronat al textului dat. În pasajul menționat la punctul 6 al documentului, sunt juxtapuse realități contradictorii. Folosirea termenului „ortodox” raportat la Biserica Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolică și care constituie o denumire istorică confirmată, diminuează realitatea și semnificația ei? Orice denumire care apare în istorie, reflectă o esență definită, o realitate existentă. În caz contrar, ea este un concept fără reprezentare reală, doar un nume fără un obiect real, care să-l exprime sau să-l reflecte. Un astfel de nume fără obiect real este o ficțiune.

Într-o astfel de configurație, trebuia atunci să se menționeze în documentul sinodal că „denumirea istorică” a „bisericilor” aplicată comunităților care s-au despărțit de Biserica Ortodoxă, este o denumire fictivă, fără referire reală la realitate. Dacă nu vom enunța rezerva în cauză, denumirea istorică „Biserici heterodoxe” va avea o referință adevărată istorică, la care se raportează. Adică noi recunoaștem existența reală a altor Biserici, distincte de cea Ortodoxă, ceea ce vine în contradicție clară cu punctul 1, și cuvintele inițiale ale punctului 6 al documentului (Biserica Una și Unica).

4. Afirmația de la punctul 12 conform căreia „în timpul desfăşurării dialogurilor teologice, scopul comun al tuturor este același: restabilirea unităţii în credinţa cea adevărată şi în iubire” este prea simplistă și nu este exhaustivă, de dimensiunea procesului. Unitatea presupune identitatea credinței, unanimitate și unitate de acțiune în toate definițiile dogmatice și rânduielile ecleziale, confirmate de Sinoadele Ecumenice, precum și în tradiția liturgică și viața sacramentală în Duhul Sfânt. Modul de a realiza această unitate se bazează pe pocăință, Spovedanie în credința ortodoxă și Botez.

5. La punctul 20, se afirmă că „Perspectivele dialogurilor teologice angajate de Biserica Ortodoxe cu ceilalți creştini sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor eclesiologiei ortodoxe şi a criteriilor canonice ale tradiţiei bisericeşti deja constituite.” dar, ar fi mai corect să se înlocuiască „tradiţiei bisericeşti deja constituite” prin” tradiția Bisericii Ortodoxe”.

6. Impresia generală a documentului dat este următoarea: el conține numeroase expresii ambigue și termeni eclesiologice improprii. De asemenea, este un fapt important că scopul fundamental al dialogurilor teologice cu confesiunile heterodoxe nu este pus în evidență într-un mod exhaustiv și cuprinzător, și anume întoarcerea heterodocșilor, în conformitate cu rânduiala canonică, în sânul Bisericii Ortodoxe. În mod similar, fundamentele și principiile esențiale ale dialogurilor date nu sunt clar formulate. În schimb, la punctul 16 și la următoarele, organizația neguvernamentală „Consiliul Mondial al Bisericilor” la care, slavă Domnului!, Biserica Ortodoxă Bulgară nu mai participă de mult, este legitimat.

7. Contrar obiectivului principal pe care l-am menționat mai sus, la punctul 6 din document (punctele 9, 10, 11, 12, 13, 14 și 15), metodologia de desfășurare a diferitelor dialoguri este reglementată în mod consecvent și exhaustiv.

8. Textul de la punctul 22 presupune infailibilitatea Sinodului care s-a întâlnit în Creta și atitudinea necritică față de acesta, dat fiindcă la paragraful în cauză, se afirmă că „păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, cea mai înaltă autoritate în aspecte de credinţă şi reguli canonice” Dar, putem menționa perioade întregi din istoria eclezială care arată că criteriul final al confirmării Sinoadelor Ecumenice este conștiința dogmatică vigilentă a întregii plerome ortodoxe. Sistemul Sinoadelor Ecumenice și panortodoxe nu poate să asigure în mod automat și mecanic corectitudinea credinței mărturisită de creștinii ortodocși.

II. Concluzii principale

Sinodul care a avut loc în Creta nu este nici Mare, nici Sfânt, nici panortodox.

1. Și acest lucru, atât din cauza neparticipării unui număr de Biserici locale autocefale, cât și a greșelilor organizatorice și teologice, care s-au permis. In ciuda acestui fapt, respectam și apreciem eforturile tuturor organizatorilor și participanților pentru realizarea acestuia.

2. Examinarea atentă a documentelor adoptate la Sinodul din Creta ne duce la concluzia că unele dintre ele conțin afirmații neconforme cu învățătura Bisericii Ortodoxe și tradiția dogmatică și canonică a Bisericii, în duhul și litera Sinoadelor Ecumenice și locale.

3. Documentele adoptate în Creta sunt subiectul unei noi discuții teologice, în scopul de a le rectifica, a le reformula din nou și a le corecta sau de a le înlocui cu alte (documente noi), în duhul și conform tradiției Bisericii.

Biserica Ortodoxă Bulgară este o parte inseparabilă, un mădular viu al Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Ca parte a Trupului lui Hristos pe teritoriul local al Bulgariei și a eparhiilor bulgare în străinătate, Biserica Ortodoxă Bulgară va continua în viitor, de asemenea, să rămână în comuniune euharistică frățească, în comuniune spirituală, dogmatică și canonică cu toate celelalte Biserici ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta cât și cu cele care s-au abținut. Biserica nu este o organizație laică, ci un organism divino-uman. Ea nu trebuie să fie subiectul în viața sa sinodală, influențelor intereselor politice și seculare și divizărilor care decurg. Capul ei este Domnul Iisus Hristos, care este „Calea, Adevărul și Viața”.

Principiile de autocefalie și sinodalitate ale vieții ecleziale nu numai că nu se contrazic, ci se completează reciproc, rezultând unul din altul și se regăsindu-se într-o unitate deplină”