Credință, Speranță și Iubire

Atît de mult am cugetat la viață,
Și mai nimic din ea n-am înțeles.
Un vis oprit, sau poate nor de ceață,
Să spună cei plecați cu ce ei s-au ales.

Sărmanul om cît rău adună-n el,
Aleargă după lucruri trecătoare.
În zori copil, iar seara moșnegel,
Și obosit se-ntoarce la culcare.

În goana după bani adesea noi uităm,
De bunul simț, de cei mai triști ca noi.
Mulți au plecat, la fel și noi plecăm,
Și-averele se vor preface în noroi.

Și cei bogați și împărații mari,
Atît de mici se văd în fața morții.
Bătrîni, copii și slabi dar și cei tari,
Cînd vine ceasul vom pleca cu toții.

Cu slove sfinte spune în Scriptură.
S-avem Credință, Speranță și Iubire.
Căci omul e a Domnului făptură,
Și doar acestea duc spre Mîntuire.

27.04.2018
Prot. Iurie Hemei