Cum să iubim fără să ne împătimim?

Cum să iubim fără să ne împătimim?

Dar cum să iubeşti şi să te împăti­meşti? Iubirea este dincolo de împătimire. Dacă ne împătimim, înseamnă că avem alt fel de iubire. Să încercăm să ve­dem pe toţi oamenii la fel. Că, dacă zic, eu o iubesc pe Angela, de exemplu, tot ce am acolo dau, nu faci mare treabă. Să-ţi păstrezi dragostea ta în aşa fel, ca să o poţi da tuturor câte puţin.

Celui ce vine la tine nu-i da tot deoda­tă, pentru că o să vină altul şi n-o să-i poţi da şi o să zică: „A, înseamnă că nu mă iubeşti”. Dacă vezi zece copii cerşe­tori şi ai cinci mii de lei, decât să le dai la doi dintre ei şi la ceilalţi să nu le dai, mai bine nu dai la nimeni. Da, asta-i după dragoste, pentru că nu-i folosesc atât de mult pe cei doi la care le-am dat câte două mii, pe cât îi mâhnesc pe ceilalţi opt care se ceartă jumătate de zi între ei, zicând că lor nu le-am dat. Să dai din ce ai pentru toţi la fel, sau să nu dai deloc.

Aşa este în orice lucru, chiar şi cu des­chiderea sufletească pe care o avem. Păi, a venit la mine un om, i-am acordat cinci minute, iar altuia un ceas şi s-a supărat. Poţi mâhni pe cineva şi cu milostenia ta, din cauza asta pe toate trebuie să le fa­cem tainic, cu înţelepciune.

Să ne gândim la toţi oamenii, asta în­seamnă să iubim fără patimă. Să nu dăruim unuia mai mult decât altuia. Tre­buie să vedem cât e de mare turta noas­tră, câţi suntem şi cum o tăiem. Asta în­seamnă să biruim în noi iubirea pătima­şă – să ne dăruim în egală măsură tutu­ror oamenilor şi, când nu putem, să ne abţinem. Aşa creştem în timp şi ajungem să nu mai greşim prin încercarea noastră de a iubi.

Din Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, p. 99-100