Despre mâncare și copii

11:54, sâmbătă, 11 martie, 2017 | Cuvinte-cheie: antiparenting, copii, mâncare

In casa noastra nu erau mincaruri ascunse sau interzise. Cele mai bune parti erau ale copiilor, din gaina, din porc, din bauturi, din orice. Ele se imparteau frateste intre mine si sora mea, mai tirziu si cu fratele. Daca primeam o bomboana, mincam jumatate si jumatate i-o aduceam lui sora mea. Asa era cu tot.

De pilda, facea tata afumatura si eu ma invirteam in jurul butoiului. N-aveam interdictie, puteam sa iau cutitul si sa tai sa gust. Cind taia tata porcul, veneau sateni la ajutor. Era o blasfemie ce facea tata pentru noi: ardea bine urechile si coada intii, le taia si le dadea la copii sa rontaie. Coada ca coada, dar cind taia urechile, adultii nu rezistau: „nu taia! Din ce o sa mai faci saltison!?” Saltisonul e toba.

Cind fierbea mamica compoturile si dulcetile, nu rezistam, ne bagam boturile. „Treaba voastra daca vreti sa le beti vara, n-o sa aveti la iarna”.

In toate alegerile era „treaba noastra”. Mincarea si toate bunatatile erau „ale copiilor” si noi dispuneam de ele dupa cum voiam. Dispuneam frumos, caci ne iubeam. Niciodata nu am intins primul mina in blid cind eram in ospetie, niciodata nu am luat bucata cea mai buna daca eram mai multi la masa ( de pilda nu iau rinza/pipota sau soldul daca sintem mai multi). Pentru ca am fost educati ca mincarea este a copiilor, ca un tata care maninca ce e mai bun in fata copiilor nu face bine, ca a fi alintat e altceva decit a fi iubit.

Tin minte cum a venit intr-o seara tata plingind acasa. Cit era de zdravan si voinic, plingea si vorbea aprins, ca asa ceva nu se poate. Fusese chemat in ospetie la un satean si stapinul casei pusese o gaina pe masa, iar cel cinci copii flaminzi au fost alungati sa nu manince. Tata plingea de mirare ca asa ceva exista pe lume, ca nu a putut inghiti din acea gaina. Acum, cind mi-l amintesc, pling si eu.

De la parintii mei am invatat ca mincarea este o adevarata scoala. De felul cum ne raportam la mincare si cum o servim copiilor depinde mersul nostru prin viata. Caci, cit traim, mincam.

Pr. Savatie (Baștovoi)