Duminica a doua după Rusalii la Mănăstirea Suruceni

„Sfinţenia este firea omului, cea pe care trebuie să o dobândim în această vremelnicie şi nu este pentru om nimica deosebit, în sensul că se deosebeşte de vremelnicie, de viaţa biologică, sfinţenia este firea care veşniceşte în Dumnezeu, deci este firea omului. Şi fie în căsătorie, fie în monahism, fie dacă sunt alte căi, tot sfinţenia este ce caută el.” (Pr. Rafail Noica)

În Duminica a 2-a după Cincizecime, numeroși creștini s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie, oficiată de slujitorii așezământului monahal. Această Duminică ne prezintă chemarea primilor Apostoli, aleși de Hristos pentru a fi pescari de oameni. Perioada pe care o parcurgem e închinată sfinţilor. Postul Sfinților Apostoli Petru şi Pavel e închinat acestor sfinţi, iar alături de ei tuturor martirilor, mărturisitorilor, cuvioşilor, doctorilor fără de arginţi şi atâtor altora. Ei ne sunt modele și călăuze, dar și apărători. Prezența sfinților în viața Bisericii are o însemnătate deosebită, lucru firesc, de vreme ce scopul și întreaga ei lucrare privesc sfințirea omului, motiv pentru care o și numim „laborator” al sfințeniei.

Vorbind despre sfinți, părintele Rafail Noica menționează că ei reprezintă „normalitatea vieții umane”, căci sfințenia este starea omului de dinainte de cădere. Cu alte cuvinte, ceea ce trăim noi, când ne îngrijim doar de cele pământești, nu este normalitatea pentru care am fost creați. De aceea, omul nu se simte satisfăcut de această viață și are permanent stări conflictuale cu el însuși și cu lumea pe care nu o poate înțelege. Tensiunea omului în viață arată că aceasta nu îi este proprie, nu este a lui.  Adevărata viață a omului este cea în Dumnezeu, în sfințenie. Părinții Bisericii ne învață că există în fiecare din noi germenele sfințeniei și că e nevoie de a ne ridica din orizontalul materiei și a privi și urca spre cer.

Creștinii care participă la slujbele oficiate la Mănăstirea Suruceni au posibilitatea să simtă cu adevărat ce înseamnă sfințenia, o cunună dumnezeiască pe fruntea ostenitorilor pentru viața în Hristos, o cunună neveștejită a luptei încununate cu adevărul și credința în Mântuitorul. În Biserica mare a mănăstirii este așezată spre închinare racla cu moaștele Sfântului Ierarh Dionisie Erhan, un vrednic păstor de suflete. Întreaga sa viață a fost o adeverire a faptului că adevărata trăire a credinței înseamnă trăirea în și pentru Dumnezeu.

Cea mai frumoasă podoabă a Bisericii sunt Sfinţii ei, cele mai frumoase daruri ale Bisericii au rodit în sfinţii ei.  Această frumuseţe a lucrării harului dumnezeiesc o cinstim în această Duminică, fiind chemați la schimbarea noastră în chipuri vii ale sfinților.

În cadrul slujbei, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, pentru a  continua Postul Sfinților Apostoli uniţi cu Hristos şi întăriţi în credinţă.

Toți Sfinții, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Sursa: https://manastireasuruceni.md/