Duminica a V-a după Rusalii la Mănăstirea Suruceni

„Lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri.” (Efeseni 6, 12)

În Duminica a V-a după Rusalii numeroși credincioși s-au rugat alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie. Pericopa evanghelică din această Duminică descrie vindecarea minunată săvârșită de Mântuitorul Hristos în ținutul Gadarenilor. (Mt. 8, 28‑34; 9, 1) Este un text cutremurător. Nu vindecarea este înfri­co­șătoare, ci starea celor doi oameni care L‑au întâmpinat pe Iisus. Erau într-atât de respingători și chiar periculoși, încât „nimeni nu putea să treacă pe drumul acela”. (Mt. 8, 28) Însă dragostea nemărginită a Mântuitorului învinge și vindecă. De fapt, pe această biruință asupra diavolului se bazează toată lucrarea noastră de mântuire. De aceea pe Agnețul care se aduce la Sfânta Liturghie stau scrise cuvintele “IS-HR-NI-KA”, ceea ce înseamnă „Iisus Hristos biruiește!”

Viaţa creştină reprezintă o luptă între Duhul lui Hristos, primit la Botez, şi duhurile rele care-l ispitesc pe om şi-l îndeamnă să săvârşească răul. De la primirea Tainei Botezului avem un program duhovnicesc, al lepădării de satana şi de toţi slujitorii lui şi al trăirii în comuniune cu Hristos, al dobândirii dragostei față de El. Sfântul Iosif Isihastul scria ucenicilor săi: „Ceea ce nu-I dăm lui Dumnezeu spre a fi întrebuințat de El, este întrebuințat de diavol. De aceea Domnul ne-a dat porunca să-L iubim din tot sufletul și din toată inima, pentru ca cel rău să nu găsească nici loc, nici odihnă pentru a locui în noi.”

Minunea vindecării celor doi demonizaţi ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos vine în lume ca să vindece firea omenească și s-o izbăvească de sub stăpânirea diavolilor. Prin tot ceea ce a făcut în petrecerea Sa printre oameni, a contribuit la restaurarea omului, oferindu-i posibilitatea să acţioneze și să decidă liber cu cine îşi uneşte viaţa: cu Hristos spre îndumnezeire sau cu diavolii spre înstrăinare de adevărata viaţă. Și locuitorii Gadarei au făcut alegerea lor, nefiind în stare să-L primească pe Dumnezeu printre ei.  Oare nu este și aceasta o demonizare? La fel ca și faptul că nu au putut să vadă binele pe care L-a săvârșit Iisus Hristos și nici să se bucure de vindecarea semenilor.

„Locuitorii din ținutul gadarenilor nu l-au primit pe Hristos, căci pentru ei era incomod. Nu puteau să și-L asume pe Hristos așa cum este El. Noi nu spunem așa, dar o facem prin faptele noastre, prin faptul că Hristos nu este în centrul vieții noastre. Când Îl asumăm pe Hristos, așa cum se cuvine, El devine incomod pentru noi, dar este o incomoditate pozitivă, frumoasă, duhovnicească, îți dă acel neastâmpăr că nu Îl iubești cum trebuie, că nu ai credința pe care trebuie să o ai și ești într-o stare de tensiune frumoasă ca să împlinești ceea ce El îți cere în Evanghelie”, menționează Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor.

Cu regret, de cele mai multe ori purtăm cu noi boala gadarenilor. Ne atașăm de averi și ținem la porci mai mult decât la oameni, ne îngrijorează mai mult pierderile pe care le putem suferi, decât salvarea aproapelui. Și foarte rar ne amintim că putem pierde Împărăţia de dragul unor bunuri părute a fi importante…

Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa (Mt. 9, 1). S-a întors în hotarele care L-au primit și și-au dorit lucrarea Sa mântuitoare. Să tindem să rămânem şi noi între ele!

Sursa: https://manastireasuruceni.md/