Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci la Mănăstirea Suruceni

Cine renunță la cruce, nu poate fi vrednic de Domnul și să devină ucenicul Lui. Adâncurile Ființei Divine sunt dezvăluite creștinului atunci când el se răstignește pentru Mântuitorul nostru. Crucea este temelia teologiei autentice. (Sf. Sofronie Saharov)

Numeroși creștini s-au adunat în Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci la Mănăstirea Suruceni pentru a primi hrană duhovnicească în cadrul Sfintei Liturghii, oficiată de slujitorii așezământului monahal.

Fragmentul evanghelic din această Duminică se referă la discuția Mântuitorului cu un fariseu, un învăţător de Lege, pe nume Nicodim. Domnul Hristos îi amintește despre o întâmplare din istoria poporului evreu consemnată în capitolul 21 de la Cartea Numeri, care ne relatează despre faptul că în drum spre Ţara Făgăduinţei mulți oameni mureau, fiind atacați de șerpi veninoși. Atunci Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să înalțe un șarpe de aramă și oricine privea către acesta se vindeca.

Vorbind despre această vindecare miraculoasă, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Vezi, legătura dintre acea închipuire și adevăr? Acolo iudeii au scăpat de moarte, dar de una trecătoare; aici cei care cred scapă de moartea veșnică. Acolo șarpele spânzurat a tămăduit mușcăturile șarpelui, aici Iisus Cel răstignit a vindecat rănile pricinuite de șarpele inteligibil (diavolul). Acolo cel spânzurat era de aramă, în formă de șarpe închipuit, aici, trupul Stăpânului pregătit de către Domnul. Acolo un șarpe a mușcat și un șarpe a tămăduit; tot așa și aici, o moarte a nimicit și o moarte a mântuit.”

Doar așa putem fi vindecați de șerpii veninoși ai păcatului, care se năpustesc asupra noastră și ne otrăvesc. Păcatul este otravă, atât pentru noi cei care ne învoim cu starea de păcat, cât și pentru cei din jur, pe care îi rănim și cărora nu le oferim dragostea noastră. Suntem chemați să luptăm împotriva păcatului, uitându-ne înspre Crucea lui Hristos, înspre iubirea pe care El ne-a împărtășit-o atunci când a fost răstignit. Din această privire ne umplem de iubire și primim darul credinței în Cel pe care îl privim.

«Care dintre oameni s-a lăsat dus de atâta dragoste față de cineva, încât, pentru că îi este drag de acela, să sufere, nu numai bătăi de la el, ci și să îi treacă cu vederea orice nerecunoștință, ba încă să îndrăznească aceste răni să le considere mai presus de orice?,» ne întreabă Sfântul Nicolae Cabasila.

În aceste zile suntem chemați să aprofundăm taina crucii lui Hristos. Crucea nu poate să reprezinte pentru noi un simplu obiect. Ea Îl poartă tainic pe Hristos in ea. În momentele de criză, de încercare, de cumpănă din viaţa noastră, să privim către Cruce, întărindu-ne în credinţă. Ea ne va aduce curaj, putere și tărie de a le înfrunta pe toate. „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”, ne încurajează Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele Sfintei Scripturi (Ioan 16:33).

Sursa: https://manastireasuruceni.md/