Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci la Mănăstirea Suruceni

Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. (Mc.8, 34)

Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie.

Prin fragmentul evanghelic din această Duminică Mântuitorul ne îndeamnă să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să-L urmăm, din dragoste punându-ne sufletul pentru El și pentru aproapele. În viața creștinului dragostea și suferința se întrepătrund.  „Nu putem iubi fără să suferim. Cea mai mare durere este să iubim până la sfârșit. Hristos atât de mult a iubit lumea, încât S-a dat morții pe cruce. La fel și sfinții. Câștigăm Raiul sau îl pierdem în măsura în care acceptăm sau refuzăm crucea rânduită de Hristos”, ne spune Sf. Sofronie Saharov.

Cel căruia Dumnezeu îi descoperă taina Crucii, va tinde să-și trăiscă viaţa în alt chip. Nu-și va mai dori plăcerile deşarte ale acestei lumi, nu va mai cauta să-și satisfacă ego-ul și orgoliul, ci va descoperi bucuria de a sluji oamenilor, familiei, societății.

Dumnezeu ne oferă Crucea care ne deschide Cerul,  arătându-ne că nu există o altă cale de mântuire decât urmarea lui Hristos. Urmarea faptelor dragostei Sale, a smereniei și a primirii voii Tatălui, chiar dacă aceasta a însemnat moartea pe Cruce. Moştenitori ai Împărăţiei vor fi purtătorii crucii, cei care vor trece peste Golgota încercărilor și  se vor bucura de Lumina Învierii.

„Bunul Dumnezeu rânduiește pentru fiecare om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce în Cer, pentru că, în esență, crucea este scară către Cer. Dacă am înțelege ce comoară ne învistierim din suferirea încercărilor, nu am mai murmura, ci am slavoslovi pe Dumnezeu ridicându-ne cruciulița pe care ne-a hărăzit-o, astfel încât și în această viață ne vom bucura, dar și în cealaltă vom lua o pensie bună. Dumnezeu ne-a asigurat acolo în Cer multe bogății. Însă atunci când cerem să ne ușureze de o încercare, el dă aceste bogății altora și astfel o pierdem. În timp ce, de vom face răbdare, ne va da și dobândă, ne spune Sfântul Paisie Aghioritul.

Înainte de a fi înălţată în mijlocul poporului, Crucea a fost purtată pe calea Golgotei, înfiptă în miezul culmii Căpăţânii şi în mijlocul iadului. Ea reprezintî semnul biruirii morţii şi a unui nou început al lumii. Asumarea Crucii trebuie să izvorască din dragoste, după cum ne îndeamnă și pr. Ioannis Romanides: „Fiecare credincios ar trebui să se răstignească pe sine nu din obligaţie, ci din propria voinţă, întocmai precum Hristos, fiindcă doar prin această dorită răstignire de sine se ajunge la participarea la Taina Crucii, prin care omul este transformat dintr-o fiinţă egocentristă în prieten al lui Dumnezeu şi dumnezeu prin har.”

Sursa: https://manastireasuruceni.md/