Dumnezeiasca Liturghie

Când vii la biserică pentru rugăciune sau ca să slujeşti, să citeşti ori să cânţi la strană, amuinteşte-ţi pururea că biserica este cerul văzut, raiul, casa lui Dumnezeu, cum zice în cărţile de slujbă:,,În biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare”.

Eşti un oaspete în casa Tatălui tău, aşa că fii atenta la tot ce se petrece acolo. Stăpânul Cel Sfânt al casei te primeşte, îţi vorbeşte, te învaţă, te odihneşte şi te mângâie, te îndestuleazăcu Cina cea nepieritoare – Trupul şi Sângele Său. Cum pot încăpea aici neglijenţă, neatenţie sau râs?

Când îl priveşti pe preotul slujitor, să nu cugeţi nicidecum la viaţa lui personală, ci socoteşte-l mai degrabă un trimis al lui Dumnezeu, căruia El i-a încredinţat misiunea de a pregăti ospătul ceresc – Dumnezeiasca Liturghie. De aceea el poartă veşminte preoţeşti, care-l feresc de privirile acelora ce-l socot ca pe toţi ceilalţi (şi-l feresc chiar şi de privirile sale ).El ne apare, dimpotrivă, frumos şi plin de străluire ca un înger al Domnului. Gura sa, care rosteşte cuvintele Sfintei Evanghelii şi rugăciunile, este însăşi gura lui Dumnezeu. Binecuvăntarea sa este însăşi binecuvântarea lui Hristos, ce lucrează prin harul primit în Taina Preoţiei. Nu-l judeca pe preot pentru viaţa lui personală, ci roagă-te pentru mântuirea lui! Este greu să fii preot, este foarte greu şi foarte primejdios. Judecata de Apoi este mai înfricoşată pentru el decât ceilalţi. Înţelege că unui preot i se încredinţează pe pământ o slujire care nici îngerilor nu le este dată.

Dacă te învredniceşti, cu binecuvântarea preotului, să ajuţi în biserică, să citeşti sau să cânţi la strană, socoteşte aceasta o mare cinste şi fericire, căci te faci ca un înger al Domnului ce vesteşte oamenilor voia Lui. Te uneşti în cântare cu serafimii. Este o faptă mare a dragostei de aproapele ca prin prezenţa ta plină de evlavie, prin citirea şicântarea frumoasă să încălzeşti sufletele oamenilor şi să-i aduci la Dumnezeu. Nu uita că biserica şi slujbele frumoase, după rânduială, sunt cele mai de seamă predici despre Hristos şi mântuire.”

Sursa:Lubov Millar Sfânta Elisabeta Feodorovna a Rusiei – Un crin în văile muceniciei p.339-340