Este de datoria noastră să păstrăm, ca și strămoșii noștri, dreapta credință

Cuvânt de învățătură în Duminica întâi a Sfântului şi Marelui Post (a Ortodoxiei)

Frați creștini! În zilele vieții Sale pământești Domnul Iisus Hristos a unit în jurul Său pe toți acei care cred Lui, dar mai ales pe ucenicii Săi. Din credincioșii de rând, începând cu ziua Cincizecimii, s-a format Biserica lui Hristos, iar din Apostoli, primii conducători ai acestei Biserici, păstorii și învățătorii ei. Misiunea lor n-a fost deloc ușoară, ei trebuiau împreună cu învățătorii Bisericii s-o apere  de erezii și de învățături false. De aceea învăţătorii trebuiau aleşi dintre creștinii cei mai tari în credinţă, ca să poată lupta cu ereticii. Biruința adevăratei credințe a fost consemnată prin hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice și ale sinoadelor locale. Din acele vremuri Biserica are un Simbol al Credinței, pe care îl auzim de fiecare dată la Sfânta Liturghie. Acest simbol este sărbătorit astăzi, în Duminica Ortodoxiei, care-și are începutul din anul 842, când a biruit credința creștină ortodoxă. Această credință este strămoșească, sobornicească şi apostolească, întărită de toată lumea.

Ea este apostolică prin faptul că este păstrată direct de Sfinții Apostoli, de la Însuși Mântuitorul Iisus Hristos și e fixată în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Pe această credință au cinstit-o, respectat-o și apărat-o Sfintele Sinoade și Scriitorii Bisericești, Sfinții Părinți, ca pe una adevărată și mântuitoare, care ne dă puterea în viață. Ea șe numește ortodoxă drept măritoare.

După cum vedem, Biserica noastră Ortodoxă are la baza ei învățătura Mântuitorului, a Apostolilor, a Sfinților Părinți, a Sinoadelor Ecumenice, care este practicată de veacuri. Nenumărate cete de Sfinți plăcuți lui Dumnezeu, mucenici, mărturisitori, făcători de minuni, cuvioși și alți sfinți, prin viața lor plăcută și prin sfârșitul lor, mărturisesc despre acestă credinţă că este adevărată și mântuitoare.

Toți Sfinții s-au mântuit prin ea și ne-au lăsat-o s-o păstrăm și să ne mântuim și noi. Ea se mai numește Ortodoxă, spre deosebire de celelalte credințe creștine care s-au rupt de la tulpina unică Apostolică, adică de cea catolică și protestantă. Creștinătatea nu este ca o teorie, ci însăși viața lui Hristos după Testamentul Evanghelic și legile bisericești.

Primul pilon al ortodoxiei este credința vie în Sfânta Treime, Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul, Atotțiitorul, care este totdeauna gata să ne ușureze, să ne vină în ajutor prin rugăciunea noastră și să ne trimită harul dragostei și al iertării prin Sfintele Taine.

Al doilea pilon este credința în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, izbăvitorul lumii, care împreună cu Duhul Sfânt ne cheamă, ne luminează, ne învață și ne înțelepțește spre mântuire, unindu-Se cu noi prin Sfânta Împărtășanie.

Al treilea pilon ste credință în viața de după moarte, în unimea Bisericii pământești și celei cerești, în grija ce ne-o poartă Născătoarea de Dumnezeu și Sfinții plăcuți lui Dumnezeu.

Al patrulea pilon este dragostea, frăția între membrii Bisericii lui Hristos.

În sfârșit, al cincilea pilon este însăși Biserica lui Hristos cu tainele ei, cu Sfânta Tradiție, cu slujbele religioase, hotărârile Sfintelor Sinoade, cu predaniile Sinților Părinți, practica de veacuri a vieții întru Hristos și conducerea către mântuire a fiilor credincioși ai Bisericii. Puterea Bisericii este în Sfântul Duh, care din ziua pogorârii la Cincizecime trăiește în noi.

În încheiere să vorbim despre importanța Sfintei Biserici Ortodoxe pentru mântuirea noastră.

Prin rugăciunile de pocăință în Sfântul şi Marele Post, prin cântări și prin plecarea genunchilor, Sfânta Biserică ne cheamă la pocăință și împăcarea cu Dumnezeu. Niciodată Domnul nu este atât de aproape de sufletul nostru și nu bate la inimile noastre ca în aceste zile ale postului.

Noi știm că numai aflându-ne în curăție în Sfântul şi Marele Post, luminând sufletul nostru prin pocăință, noi vom întâmpina cu bucurie Sfânta Înviere, când sufletul nostru reînnoit și înviat cu toată suflarea va cânta Troparul Învierii Mântuitorului, neștiind de fericire unde se află, în cer sau pe pământ.

Dar cine ne dă această fericire, această bucurie, dacă nu Biserica noastră Ortodoxă? Datoria noastră este să păstrăm, ca și strămoșii noștri, dreapta credință, să trăim și să ne mântuim prin ea și să fim mândri de onoarea de a purta numele de creștin ortodox. Amin.

Protoiereu Victor Pleșca