Învățarea Evangheliei în viața de zi cu zi

„Am citit Evanghelia nu o dată, dar rareori mi-a rămas ceva în memorie. Ca atare, de multă vreme doresc să învăț Evanghelia pe dinafară, însă din lenevire aceasta a rămas o dorință deșartă, neîmplinită. Acum, în cele din urmă, m-am hotărât s-o îndeplinesc, și iată că am învățat deja câteva capitole. Este bine?”

Este foarte bine! Ce cuvinte sunt pentru noi mai de preț decât cuvintele Mântuitorului nostru, și cu ce să ne sfințim mintea și memoria, dacă nu cu ele?

Ați descoperit, fără să știți, regula Sfântului Pahomie. acesta cerea ca monahii lui să știe pe dinafară Psalitarea și Evanghelia sau chiar întregul Noul Testament, și aveau lege ca oricând aveau timp liber să rostească ceva din cele învățate pe dinafară, cugetând la cele rostite, așa cum faceți și dumneavoastră.

Domnul să vă dea binecuvântare să continuați osteneala începută și să duceți lucrul acesta la bun sfârșit!

Aș dori să vă spun în această  privință o vorbă, două. Când învățați pe dinafară, străduiți-vă să cuprindeți cât mai limpede și mai deplin ideea Mântuitorului și să pătrundeți cât mai adânc în însemnătatea ei și în legătura ei cu toată suma lucrurilor în care credem.

Încă ceva: nimic din ceea ce învățați pe dinafară să nu rămână cunoașterea deșartă, ci să faceți în așa fel încât să vă înrâurească obieceiurile, simțămintele și dispozițiile sufletești și să vă călăuzească purtarea. Veți ajunge cu ușurință la ținta aceasta dacă veți relecta la ceea ce învățați și veți aplica la viața dumneavoastră, după metoda această simplă: „Domnul spune cutare și cutare lucru: ce pot eu să scot de aici pentru viața mea?”, sau:„Domnul poruncește așa și pe dincolo: cum pot eu să împilnesc această poruncă în împrejurările în care mă aflu?” , și așa mai departe.

Este de dorit să faceți așa, căci dacă nu veți face așa, când veți purta discuții nu vă veți abține să nu fă făliți cu cunoașterea Scripturii, iar de la osândire vă va fi încă și mai greu să vă abțineți.

Știți și singură cât de rele sunt lucrurile acestea. Dacă, în schimb, veți aplica la propria persoană cele învățate pe dinafară, conștiința faptului că viața nu vi se potrivește întru totul cu ceea ce ați hotărât să fie ea atunci când învățați Evanghelia pe dinafară nu vă lăsa limba dumneavoastră să osândească pe cineva ori să se laude cu cunoașterea Scripturii.

Și când purcedeți la învățarea pe dinafară, și când cugetați la cele învățate, și când le aplicați la dumneavoastră, nu uitați să vă rugați Domnului ca să vă lumineze și să vă întipărească limpede adevărurile Sale în inimă – pentru că unul singur este Învățătorul nostru: chiar EL.

Primiți aceasta cu credință și lucrați pe măsură. Dacă veți continua să vă osteniți cu credință și evlavie, veți afla asta din proprie experiență atunci când în mintea dumneavoastră, fără să știți cum și unde, vor prinde a roi contemplări luminoase.

Din Despre felurite probleme de credință și viață, Sfântul Teofan Zăvorâtul, Editura Sofia 2012