„Iubește smerenia; ea îți va acoperi toate păcatele tale…” Duminica Vameşului şi a Fariseului la Mănăstirea Suruceni

„Smerenia nu este vorba goală pe care o spunem noi: „sunt păcătos” și altele ca aceasta. Smerenia este adevărul. Să afli și să cunoști că ești un nimic. Acel nimic care era înainte de a face Dumnezeu lumea. Acest „nimic” suntem. Rădăcina ta, existența ta începe de la „nimic”, și maica ta este „țărâna”, iar Creatorul tău este Dumnezeu. „Ce ai, să nu fi primit? Iar dacă ai primit, de ce te lauzi ca și când nu ai fi primit?” Este mare darul lui Dumnezeu de a cunoaște adevărul. Și acest adevăr ne-a spus Domnul că ne eliberează din păcat.” (Gheron Iosif Isihastul)

În Duminica Vameşului şi a Fariseului numeroși credincioși s-au rugat alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni. Din această Duminică, Biserica Ortodoxă pășește în Perioada Triodului, care ne îndeamnă la rugăciune și pocăință. Iar pocăința este, în primul rând, reîntoarcerea la adevărata rânduială a lucrurilor, la redobândirea vederii limpezi asupra lucrurilor dumnezeiești.

Parabola de astăzi ne prezintă doi oameni care merg la Templu: vameșul și fariseul, cel dintâi, smerit, cu ochii la pământ, bătându-se cu pumnul în piept, se ruga: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”. Cel de al doilea, plin de trufie, se ruga: „Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi sau ca şi acest vameş.” Învățătura este simplă: „oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.”

„Începutul înnoirii vieții noastre nu se poate face decât prin intrarea în rânduială, prin smerenie. De aceea, pregătirea pentru Sfântul și Marele Post o începem cu îndemnul la smerenie, ca să trăim în această vreme și apoi cu ea să călătorim de-a lungul întregii vieți, știind că numai călătorind pe cea mai bună cale vom avea odihna sufletelor noastre, în veacul de acum și in vecii vecilor”, menționează părintele Petroniu Tanase.

Cum poate învăța cineva smerenia? Îndreptându-și privirea către Hristos, Care a spus: „Învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima” (Mt. 11, 29). Smerenia se învață raportându-ne întraga viață la Dumnezeu. „Arătatu-Te-ai, Stăpâne, ucenicilor Tăi şi arătatu-le-ai lor smerenie înaltă, căci încingându-Te cu ştergarul peste mijloc şi spălându-le picioarele, le-ai poruncit să urmeze acest obicei”, ne spune o cântare de la Utrenia acestei Duminici, aratându-ne smerenia care ne înalţă, cea pe care o identificăm a fi mântuitoare și în smerenia vameşului.

Smerenia este virtutea care te face să privești obiectiv la tine, la viața ta, te face să-ți recu­noști limitile și să ceri ajutor și milă de la Dumnezeu prin rugăciune. Sfântul Ioan Gură de Aur scria: „Smerenia face din om înger și înalță sufletul spre cer”. Iar Fericitul Augustin, fiind întrebat care este drumul cel mai sigur pentru a dobândi Împărăția lui Dumnezeu, a răspuns: „Primul drum este smerenia, al doilea este smerenia, și al treilea tot smerenia”.

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Calea Postului, de care ne pregătim, poate deveni pentru fiecare dintre noi un început bun de schimbare a vieții, dacă vom învăța că drumul spre înălțare nu trece decât prin smerenie, simplitate și modestie; dacă vom pleca în jos nu doar privirea, ci şi gândul smerit și ne vom ruga cât mai des: „Dumnezeule, milostiv fii nouă păcătoşilor”.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/