Iubirea e calea cea mai scurtă şi mai presus de orice cale spre desăvârşire

Iubirea n-are marginile omului, nici spaţiul, nici timpul; nu piere niciodată, e puternică, încât străbate dincolo de mormânt şi ajunge pe cel iubit; străpunge iadul care nu-i poate sta împotrivă şi străbate cerul.

Iubirea e însuşirea lui Dumnezeu prin care a creat lumea văzută şi nevăzută şi toată făptura care-L cunoaşte pe Tatăl e străbătută de iubire. Dacă am stărui cum trebuie în iubirea aceasta fără margini, s-ar răsfrânge şi în noi obârşia noastră divină, chipul şi asemănarea fiilor cu Tatăl, am avea şi noi mulţime de însuşiri dumnezeieşti, prin har nu prin natură, în primul rând n-am fi aşa de mărginiţi într-o mulţime de privinţe.

Iubirea e calea cea mai scurtă şi mai presus de orice cale spre desăvârşire (I Corinteni 12, 31); printr-însa avem înlăuntrul nostru Împărăţia Cerurilor. Focul iubirii divine, de dragul Adevărului, între potrivnici se aprinde şi se menţine.

Din Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 102