Judecată fără dragoste

În romanul Fraţii Karamazov se povesteşte că Alexei, tulburat de comportamentul tatălui său, îi spune că Dumnezeu o să-l judece pentru faptele lui. „Da”, răspunde tatăl, „dar mă va şi înţelege”. Numai Dumnezeu înţelege deplin şi ne cunoaşte de la un capăt la altul. Numai El poate judeca. Noi judecăm fără dragoste.

Doctorul Paul Torinier povesteşte:

„Anul trecut, în timp ce navigam către North Cape, stăteam într-o zi sprijinit de o balustradă şi priveam cum îmi trece în faţa ochilor minunatul peisaj norvegian, cu nemaipomenitele sale insule şi ţărmuri verzi în contrast cu marii gheţari ce coboară până aproape de mare.

Un doctror a trecut în tăcere şi s-a proptit de aceeaşi balustradă, lângă mine, privind acelaşi spectacol. După câteva clipe a spus: „Sunt foarte supărat. Tocmai am auzit că unul dintre colegii noştri a divorţat şi s-a recăsătorit. Este adevărat?” „Da”, am răspuns. A tăcut puţin, apoi a continuat: „Cum este cu putinţă? Cum poţi fi de acord ca el să stea printre noi, nişte doctori creştini?”

O clipă nu am spus nimic. Apoi prietenul meu a întrebat: „Oare nu crezi că divorţul înseamnă nesupunere faţă de Dumnezeu, că este un păcat?” „Fireşte, dar dacă nu am primi decât oameni fără de păcat, nu ar mai fi nimeni aici; în orice caz eu nu aş fi aici. Toţi suntem la fel, nişte păcătoşi iertaţi. „

A urmat o lungă tăcere, prietenul meu s-a îndepărtat. Apoi s-a întors. „Ai dreptate, mi-a spus, acum ştiu ce înseamnă harul.”