Mai cred și sper…

Atît aș vrea să-ți spun Moldova mea,
Strămoșii tăi au fost niște eroi,
Și au murit pe cîmp în luptă grea,
Nu pentru ei, dar pentru noi.

Întreaga țară este un mormînt.
De voievozi, de preoți și poeți.
Cu moartea și cu sînge l-au sfințit,
Pe-altarul țării și-au pus ale lor vieți.

Dar astăzi voi, în urmă ce lăsați?
Și ce povești veți spune la nepoți?
În care limbă astăzi mai cîntați?
Cum v-ați vîndut pe bani, la niște hoți?

Dar va veni și vremea, din lume să plecați.
Și sus în cer strămoșii vă așteaptă!
Răspuns în fața lor, cum o să dați?
Ce meritați pentru această faptă?

Moldova mea! în negru îmbrăcată!
Te-am plîns și te mai plîng ca pe un mort.
Deșteaptă-te! Deșteaptă-te odată!
Mai cred și sper, că n-ai murit de tot.

16.11.2016
Prot. Iurie Hemei