Maica stareță a Mănăstirii Suruceni: Masa categoric nu este cea mai importantă în ziua de Paști

PURIFICARE // Pentru a simți din plin Sărbătoarea Învierii, maica stareță a Mănăstirii Suruceni ne îndeamnă să nu fim egoiști și să venim la biserică în exclusivitate în Noaptea Învierii, ci și în zilele premergătoare

Bătea un vânt cumplit, nefiresc pentru acest mijloc de primăvară, iar ploaia rece și deasă alungase orice vietate din curte. Era marți, Săptămâna Patimilor, și natura pătimea. În biserica Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Suruceni, raionul Ialoveni, în care ne-am grăbit să intrăm, suferința Mântuitorului era trăită altfel. Durerea, deși întipărită pe fețele tuturor măicuțelor, era alinată de rugăciuni care nu vor conteni pe tot parcursul acestei săptămâni.

În semiîntunericul încăperii, luminată doar de câteva lumânări, haina neagră a maicii starețe Epistemia Goncearenco părea și mai îndoliată. Ochii însă îi străluceau de duioșie și dragoste. Sufletul ei se pregătea de Reînviere.

Postul, vechi ca omul

„În această săptămână, încercăm să vorbim mai puțin și să ne rugăm mai mult”, ne explică măicuța motivul pentru care a ezitat inițial, atunci când am rugat-o să ne vorbească despre Sfintele Sărbători de Paști și cum ar fi corect să ne pregătim de Înviere.

„Postul este o chestiune indispensabilă omului, din momentul căderii protopărinților. El este atât de vechi ca și omul. Au postit drepții Vechiului Testament, a postit însuși Mântuitorul Iisus Hristos, au postit Sfinții Apostoli și toți sfinții. Se postește și astăzi. Esența postului este însă ca el să fie făcut cu dragoste, dintr-o dorință sinceră de curățare interioară. Fiecare dintre noi putem greși și, dacă vrem o apropiere de Dumnezeu, avem nevoie de o curățare interioară, o detașare de tot ceea ce împiedică relația noastră cu Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune că nu doar cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care vine de la Dumnezeu”, ne explică maica stareță, insistând asupra faptului că postul nu este doar o abținere de la hrana materială, „pentru că, zice Sfânta Scriptură, nu ceea ce intră în gura omului îl spurcă, ci ceea ce iese din sufletul lui, din interiorul lui”.

Înviere a sufletului

Ziua Învierii Domnului, afirmă maica Epistemia, trebuie să ne aducă și o înviere a sufletului.

„Este o premisă reală pentru înviere a fiecăruia dintre noi. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să aibă loc o transformare a noastră, o deșertare a noastră de egoism. Trebuie să existe o spiritualizare prin post, prin rugăciune, prin fapte bune”, ne convinge egumena.

Iar ultima săptămână de post este cea în care trebuie să ne întrebăm: „Cum mă apropii de Hristos? Oare nu cumva, prin felul meu de a fi și prin comportamentul meu față de semeni, îngreuiez Crucea Mântuitorului?”.

Bucuria Învierii și pachetul pentru aproapele nostru

Chiar dacă în preajma Paștelui creștinii sunt preocupați mai mult de pregătirea mesei de sărbătoare, măicuța Epistemia ne îndeamnă să fim mai atenți pentru a ne pregăti sufletul.

„Masa categoric nu este cea mai importantă. E nevoie de o bucurie duhovnicească. Ar fi bine ca, înainte de Sfintele Paști, fiecare creștin să fie mărturisit, împărtășit, împăcat cu toată lumea, să participe și să trăiască mai intens ultima săptămână a postului, să fie în biserică și la citirea Evangheliilor, și la prohodul Domnului, și la slujba de Înviere. Să nu fim egoiști și să umblăm și aici cu tertipuri, să venim doar în Noaptea Învierii. Să depunem puțin efort pentru a simți din plin Sărbătoarea”, ne îndeamnă ea.

Iar atunci când pregătim masa de sărbătoare, să punem câte puțin deoparte, într-o pungă, pentru cineva pe care îl știm că duce mai multe lipsuri.

„Am certitudinea că te simți mai bine la masă, atunci când știi că din ea mai mănâncă cineva, din jertfa făcută de tine”, ne spune ea entuziasmată, amintindu-și cu drag de Sărbătoarea Învierii din copilăria sa.

„Biserica nu promovează astfel de lucruri”

„Era mai cald. Sărbătoarea era mult mai așteptată. O așteptam cu dragoste și nerăbdare, pentru că știam că în această sărbătoare vom avea și haine noi, și masa va fi deosebită. Totul ce se făcea în această zi comporta o notă aparte. Se simțea mai multă bucurie comună, nu dispersare. Bisericile erau închise, dar buneii și părinți s-au străduit să ne mențină într-o atmosferă de apropiere de Dumnezeu”, deapănă ea amintiri, asemenea metaniilor din mână.

Altfel era, în trecut, și Paștele Blajinilor. „Rugăciunea pentru cel plecat trebuie să meargă mână în mână cu milostenia. Iar milostenia se face pentru cel care are necesitate, nu pentru cel care are din abundență. Atunci când facem o milostenie la cimitir sau la biserică, nu trebuie să o facem pentru a ne etala și a demonstra că avem din belșug. Biserica nu promovează astfel de lucruri. Scriptura întotdeauna ne-a chemat la rugăciune și la milostenie, deoarece credința fără faptă moartă este. Trebuie să facem niște gesturi, dar să nu știe stânga ce face dreapta. Să nu fim aidoma fariseilor, pentru că asta nu-i place lui Dumnezeu”, ne atenționează cea care și-a luat haina monahală în urmă cu 20 de ani.

„Dumnezeu nu ne vrea nefericiți”

Chiar dacă a decis să se lepede de viața lumească, fiecare vorbă rostită de Preacuvioasa Maică Epistemia trădează dragoste nemărginită pentru oameni.

„Dumnezeu ne-a creat în așa mod, încât putem să ne desăvârșim, avem potențial de spiritualizare, de îndumnezeire, cu Harul lui Dumnezeu. Nu prea estimăm la justa valoare cine suntem și cu ce scop am venit în această lume. Trebuie mereu să ne punem întrebarea dacă am înțeles care este menirea venirii noastre aici, pe lume? În ce măsură ceea ce fac eu mă marchează în această viață și în viața de dincolo? Dacă vom ține cont mereu de aceste întrebări, ne vom putea menține în parametrii permisibilului. Am fost creați pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu. Nu trebuie să ne complicăm viața. Omul trebuie să fie conștient că nimic din ceea ce face în această lume nu rămâne fără urmă. La un moment va trebui să ofere un răspuns. E necesar, de asemenea, să înțelegem că Dumnezeu nu ne vrea nefericiți. Categoric. Nu ne-a creat pentru suferință. Dumnezeu ne-a creat din dragoste și cu un scop bine determinat, de a fi fii ai lui Dumnezeu”, crede stareța de la Suruceni.

***

Potrivit datelor Recensământului național din 2004, circa trei milioane din cetățenii R. Moldova sunt creștin-ortodocși și vor sărbători în această duminică Paștele.

***

Maica Epistemia ne atrage atenția că tehnologiile informaționale pot facilita relațiile bisericii cu creștinii, dar skype-ul sau alte metode de comunicare virtuală cu slujitorii Domnului nu pot înlocui participarea creștinilor în biserică, la sfintele slujbe.

***

„Omul ca atare este o icoană a lui Dumnezeu, fiindcă am fost creați după chipul și asemănarea Lui. Ca urmare a neascultării, am pierdut asemănarea și trebuie să o recuperăm pe parcursul vieții noastre. O facem prin post, rugăciune, valorificarea potențialului nostru interior”, zice egumena Epistemia.

„Progresul și inovațiile sunt binecuvântate”

Întrebată ce crede ea despre era informațională în care trăim astăzi, măicuța Epistemia ne-a răspuns: „Poruncă s-a dat: „Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru din Ceruri desăvârșit este”. Progresul și inovațiile sunt binecuvântate. Numai că lucrurile acestea trebuie să fie făcute cu duhul în Duhul lui Dumnezeu. Omul, în calitate de creatură a lui Dumnezeu, a creat toate aceste tehnologii și ele ar trebui să faciliteze activitatea omului, să îi ofere mai mult spațiu și timp pentru a se apropia de Dumnezeu. Dar vedeți, paradoxul, cu cât se află într-un confort mai mare, omul se depărtează de Dumnezeu. Cu cât tehnologiile sunt mai avansate, cu atât omul intră într-un circuit din care nu poate să iasă. E prea prins de cele materiale și mai puțin este axat pe cele spirituale. Trebuie să ne învățăm să facem o triere a lucrurilor care ne ocupă timpul. Tehnologiile, dacă nu am înțeles pentru ce am venit în această lume, sunt în detrimentul nostru. Trebuie să le alegem pe cele care ne apropie mai mult de Dumnezeu. Bunicii noștri nu aveau parte nici de mașină de spălat automată, nici de telefon, dar totdeauna găseau timp pentru a-l oferi aproapelui și lui Dumnezeu”, explică ea.

„Se apropie a doua venire”

Războaiele, bolile, accidentele îngrozitoare din ultima perioadă de timp, în toate acestea, crede maica stareță a Mănăstirii de la Suruceni, se întrevede o îndepărtare a omului de Dumnezeu.

„Unica salvare a omenirii este să ne venim în fire asemenea fiului risipitor. Dacă nu se vor îndrepta lucrurile, va fi un cer nou și un pământ nou. Toate astea trebuie să treacă. Se apropie a doua venire. Numai Tatăl din Ceruri știe când se va întâmpla acest lucru, dar este iminentă. Noi apropiem acest sfârșit. Dumnezeu ne-a creat pentru a trăi în armonie cu El, cu sine, cu semenii și cu Universul. Această armonie este însă zdruncinată. Cu cât mai mult se zdruncină această armonie, cu atât este mai aproape sfârșitul. Dumnezeu ne iubește și ne creează premise reale pentru a reveni la normalitate. Dar nu putem vorbi în exclusivitate despre sfârșitul lumii, trebuie să luăm în considerare că în orice moment poate veni propriul sfârșit și atunci trebuie să ne întrebăm cât de pregătiți suntem noi pentru această întâlnire cu Dumnezeu”.

Autor: Mariana Rață

Sursa: http://www.ziarulnational.md/