Moartea nu înseamnă sfârşitul a toate

Moartea nu înseamnă sfârşitul a toate. Binele pe care l-am făcut continuă să dăinuie după noi şi dă roade în viaţa celorlalţi. Din nefericire, contrariul poate fi şi el adevărat. E posibil să trăim şi sub domnia răului. Ca pildă pozitivă să con­siderăm impactul Evangheliilor în viaţa oamenilor. Nenumărate sunt exemplele celor care s-au convertit, s-au schimbat, prin citirea fie şi numai a unui pasaj din Sfânta Scriptură. Ei se hrănesc din ceea ce, cu multe secole în urmă, cineva, din dragoste pentru Hristos, a formulat aşternând pe hârtie.

Eu însumi am aflat calea spre credinţă datorită Sfântului Evanghelist Marcu. Dacă s-a întâmplat ceva bun în viaţa mea este pentru că, într-o bună zi, când aveam vreo 15 ani, am citit din Evanghelia Sfântului Marcu şi Hristos Însuşi mi S-a dezvăluit, intrând în viaţa mea.

Mă gândesc şi la alţii care au scris cărţi, spre exemplu un scriitor francez al secolului al XIX-lea, Gobineau, a scris câteva povestiri scurte, remarcabile de altfel, dar şi un mic tratat lipsit de orice valoare, despre inegalitatea raselor. E un tratat care, în mod meritat, astăzi ar fi fost dat uitării; cu excepţia unui fapt: l-a citit Hitler. E greu de presupus că Gobineau nu-şi împarte răspunderea cu Hitler înaintea lui Dumnezeu pentru urmările pe care le-a avut această carte. El era un teoretician, dar această teorie a devenit practică şi s-a materializat cu preţul a milioane de vieţi nevinovate.

Din Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere de Monahia Anastasia Igiroșanu, Editura Sfântul Siluan, Slatina–Nera, 2010, p. 156-157