Monumentul apostolilor basarabeni va fi reconstituit la Chişinău

Preotul Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 13 august 1917, Chişinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia. Este primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părţile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşani.

În 1897 este înscris de părinţi la şcoala teologică din Chişinău, pe care o termină  în 1902,“cu privilegii”. Îşi urmează studiile la seminarul teologic iar mai tîrziu devine student la Academia teologică din Kiev, pe care o absolveşte în 1914, an în care se căsătoreşte cu Teodora Borisovna Noviţchi. La 17 iulie 1917 plăsmuieşte poezia “Limba noastră”, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române. La 13 august (stil vechi), întors de pe front unde s-a îmbolnăvit de tifos exantematic, se stinge din viaţă la spitalul nr.1 din Chişinău şi este înmormîntat la cimitirul central de pe strada Armenească.

Simion Murafa (n. 24.03.1887, Cotiujenii Mari  –  d. 20.08.1917, Chişinău). S-a manifestat pe multiple planuri: de formaţie a fost jurist (avocat), redactorul ziarului “Cuvântul Moldovenesc”, cântăreţ de mare talent şi animator al vieţii culturale din Basarabia.  În timpul Primului Război Mondial – militar în armata rusă, pe Frontul român. A organizat mişcarea ostaşilor moldoveni de la Odesa (1917). Când revine la Chişinău, adună soldaţii basarabeni de pe frontul românesc, le ţine adunări şi îi pregăteşte de luptă.  În 1917 Simion Murafa a oferit  un drapel tricolor primului corp de voluntari români – Batalionul, „Avram Iancu”, formaţiune militară constituită în toamna anului 1916— primăvara anului 1917 în localitatea Darniţa din apropierea Kievului – la trecerea acestuia prin Chişinău spre Frontul român, la 6 iunie 1917. Astăzi acest tricolor se păstrează în Muzeul Unirii de la Alba Iulia. În acelaşi an, aduce de la Iaşi o tipografie în grafia latină, în serviciul Partidului Naţional Moldovenesc, al cărui cofondator este. „Răposatul a fost un om sănătos, cuminte şi vesel. Era un scriitor bun şi un cântăreţ minunat. Toţi ţin minte încă concertul lui dat la 1913 împreună cu domnişoara Dicescul. În vremea de pe urmă răposatul venise de la front, fiind însemnat ca judecător şi a venit în Chişinău pe câteva zile ca să-şi sfârşească toate trebile şi să se mute la Cotiujeni. Aici l-a ajuns nenorocirea mare”¹. Murafa a fost ucis mişeleşte de bolşevici.²

Andrei Hodorogea  (n. 1878, Slobozia-Hodorogea, Orhei; d.  20 august 1917) a fost un inginer-hotarnic. Este descendent dintr-o familie de mazili. Şi-a făcut studiile la Școala de Agricultură din Cucuruzeni și la o universitate din Rusia. A fost elevul distinsului patriot basarabean Alexandru Botezatu şi participant la mișcarea națională din preajma Unirii din 1918.  A fost un bun prieten cu Simeon Murafa, ambii căzând victime ale unui asasinat bolșevic la via sa din Chişinău. Este înmormântat în cimitirul din strada Armenească. “Hodorogea era singurul naţionalist care avusese curajul să umble printre gloanţele bolşevicilor în frumosul nostru costum naţional”.³

Ziarul Cuvântul Moldovenesc descrie de asemenea, cum pe la orele şase seara, în ziua de 20 august au fost ucişi Simion Murafa şi Andrei Hodorogea proprietarul viei din şoseaua Hânceşti: „Domnul Hodorogea (Andrei Constantin) a avut mai mulţi musafiri care au venit să se mai odihneasă de truda de toate zilele şi să mai mănânce poamă. Printre musafiri era şi domnul Murafa. În vreme ce musafirii se plimbau prin vie s-au auzit mai multe buhnituri din puşcă. Nu peste mult timp la via lui Hodorogea intră o samă de soldaţi înarmaţi şi apropiindu-se către ei cu strigătele jos burjuii au tras focuri. Domnul Murafa a căzut la pământ străpuns în coaste de gloanţe. Domnul Hodorogea a vrut să-i dea rănitului ajutorare legându-i rana. Dar hoţii de soldaţi au sărit la dânsul şi au început a-l lovi cu stratul puştii şi cu baioneta în cap. Ceilalţi musafiri văzând aceasta, în spaimă au fugit. În vremea aceea numărul soldaţilor mereu sporea. După spusa unor feţe ce erau la faţa întâmplării au fost peste 400 de soldaţi. Domnii Murafa şi Hodorogea au fot ucişi de moarte….. peste câtva timp când a sosit miliţia pe loc nu era nici un soldat”⁴.

Trebuie să menţionăm că în acea seară la via lui Hodorogea  se afla şi Panteleimon Halipa, un bun prieten cu cei doi apostoli basarabeni. Toată ţara a fost zguduită de moartea celor doi, iar convoiul mortuar a adunat mii de basarabeni. În acest context, fostul ministru şi deputat Panteleimon Halippa a înfiinţat în 1918 la Chişinău un Comitet pentru adunarea de fonduri în vederea ridicării unor monumente funerare pe mormintele luptătorilor unionişti din Cimitirul Ortodox din Chisinau.⁵ Această chestiune a fost discutată în şedinţa Sfatului Ţării din 11 mai 1918. Prin urmare, s-a lansat o acţiune de colectare a mijloacelor băneşti la care s-au implicat şi moldovenii din dreapta Prutului. La Teatrul Naţional din Iaşi a avut loc un festival, organizat de Ella Negruzzi (nepoata lui Costache Negruzzi şi prima femeie avocat din România)⁶ şi V. Emilian, unde s-a cântat muzică naţională. S-au colectat astfel 9353 lei. Concomitent din Roman s-au adunat 1617 lei. Cu sprijinul colaboratorilor Arhivelor Statului de la Bucureşti, am reuşit să identificăm un dosar cu listele de subscripţii prin care Comitetul de iniţiativă prezidat de Panteleimon Halippa a adunat o parte din banii ce urmau a fi folosiţi la ridicarea monumentului.⁷ După cum vorbesc arhivele Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE), din 1918 şi până în 1921 s-a adunat suma de 15000 lei, care era insuficientă pentru atingerea scopului propus.

Din aceste considerente, în decembrie 1921, Panteleimon Halippa s-a adresat directorului Societăţii Mormintele Eroilor Căzuţi în Război – Comitetul Central şi anume colonelului Ion Manolescu, cu rugămintea ca MECIR (actualmente ONCE) să preia sarcina înfrumuseţării mormintelor celor trei patrioţi basarabeni, punându-i totodată la dispoziţie şi suma colectată. La începutul anului 1922, ca urmare a solicitarii lui P. Halippa, MECIR a delegat Comitetul Regional din Chişinău al acestei societăţi, prezidat de către generalul Constantin Popovici (care îndeplinea şi funcţia de comandant militar al Basarabiei), să asigure executia unui proiect în acest sens, fondurile urmând să fie asigurate însă de Comitetul Central. Propunerea de proiect iniţiala viza exhumarea osemintelor celor 3 patrioţi şi reînhumarea acestora în acelaşi cimitir, însă în morminte grupate într-un singur loc (probabil un mausoleu), care să devină loc de pelerinaj de Ziua Eroilor. La mormintele respective se urmărea ridicarea unor troiţe din lemn de stejar şi cruci de piatră încastrate în beton după modelul celor instalate la mormântul pictorului N. Grigorescu de la Câmpina. Întrucât în sala eparhiala din Chişinau se mai păstrau busturile în ghips ale lui A. Mateevici şi S. Murafa, MECIR propunea aducerea lor la Bucureşti pentru a fi turnate în bronz (în dublu exemplar) şi expuse ulterior într-un loc public din Chişinau, precum şi în Muzeul de Istorie din Bucureşti. În martie 1922  încă se mai vorbea despre această ideie. Aici trebuie să amintim şi despre faptul că astăzi nu se mai cunoaşte unde au fost înmormântaţi Andrei Hodorogea şi Simion Murafa, mormintele lor fiind vandalizate odată cu ocuparea Basarabiei. La solicitarea ASCOR, ÎM Combinatul Servicii Funerare (Cimitirul din str. Armenească) susţine că preotul Alexei Mateevici este înhumat în sectorul 19, locul 358, unde este amplasat un monument (bust din bronz). Concomitent, administraţia cimitirului a identifivat o listă veche, din 1976, în baza căreia, presupune că Simion Murafa este înhumat în sectorul 17, locul 78. Este foarte probabil ca trupul lui Andrei Hodorogea să fi fost depus langă cel al lui Simion Murafa, ţinând cont de faptul că au avut acelaşi sfârşit tragic şi au fost înmormântaţi simultan.

Cu părere de rău încă nu au fost identificate date despre activitatea  propriu-zisă de concepere şi realizare a monumentului, dar în Arhivele Statului de la Bucureşti, datorită domnului Virgil Z. Teodorecu, a fost posibilă identificarea unei scrisori cu nr. 55 din 14 august 1923, în care Comitetul Regional al Societăţii „Mormintele Eroilor” se adresează către domnul Panteleimon Halippa (str. Iaşilor 15) cu următoarea solicitare: „Am onoare a vă ruga să binevoiţi a lua parte la întrunirea Comitetului, care va avea loc astăzi 14 august ora 18 în Sala Eparhială pentru a se discuta asupra alegerii locului unde va fi aşezat în grădina Soborului Monumentul Martirilor Basarabeni „Hodorogea, Mateevici şi Murafa” ridicat de către Societatea „Mormintele Eroilor”. Vom merge şi în grădina Soborului pentru fixarea definitivă a locului”.⁸ Adresarea este semnată de către Preşedintele Comitetului Regional al Societăţii, general de divizie S. Macri. Concomitent putem aminti despre faptul că Revista Luminătorul şi ziarul Cuvântul Moldovenesc au făcut nenumărate apeluri către popor pentru colectarea banilor în scopul ridicării unui monument celor trei apostoli basarabeni.

„Prin stăruinţele unui comitet sub preşedenţia domnului Panteleimon Halippa s-a ridicat în grădina Soborului un monument în amintirea eroilor moldoveni Alexie Mateevici, Simion Murafa şi Andrei Hodorogea. În ziua de 29 septembrie a.c. s-a făcut dezvelirea acestui monument şi ca la o mare sărbătoare naţională a fost de faţă foarte mult popor, au fost şi şcolile şi armata, au fost chiar şi miniştri. Într-o frumoasă cuvântare domnul Pan Halippa, preşedintele Comitetului care a lucrat pentru rădicarea monumentului, a arătat viaţa, faptele, credinţele, operele şi lupta pe care aceşti trei moldoveni basarabeni au dus-o pentru râdicarea norodului basarabean, în vremurile tulburi ce au urmat după revoluţia rusească şi pentru care li s-a săpat chipul lor în bronz , scria gazeta „Viaţa Basarabiei” imediat după inaugurarea monumentului”.⁹ La inaugurare au mai fot prezenţi şi generalul francez Berthelot (care se afla în treacăt prin Chişinău), miniştrii Al. Constantinescu şi I. Inculeţ, generalul de divizie C. Popovici, Pan Halippa, primarul Chişinăului Gherman Pântea ş.a.

„Amplasat în curtea Catedralei, monumentul a fost executat din piatră, având reliefuri, vulturul, stema, inscripţiile şi elementele decorative turnate în bronz. Ansamblul avea un piedestal cu cinci trepte pe care era amplasat un panou vertical din piatră, unde erau încastrate reliefuri cu chipurile martirilor însoţite de inscripţiile: Simion Murafa, născut la 24 mai 1887, mort la 20 august 1917; părintele Alexei Mateevici, născut la 16 martie 1888, mort la 13 august 1917; Andrei Hodorogea, născut octombrie 1878, mort la 20 august 1917.  Aceste reliefuri erau protejate de un vultur cu aripile larg deschise. Sub reliefuri erau cuvintele definitorii ale monumentului, menţionate mai sus.

Cele trei reliefuri erau încadrate de elemente vegetale. În partea superioară erau plasate două ramuri. Una de stejar şi alta de laur, care încadrau stema României Mari. Baza monumentului avea dimensiunile 4,35/1,92 m. Panoul de piatră avea dimensiunile de 2,75/3,00/0,60 m. Lucrarea a costat 140 000 lei.”¹⁰ Pe piedestal, în faţa basoreliefurilor şi a vulturului, se afla definitoria inscripţie; „Apostolii basarabeni, martiri ai sfintei cauze naţionale”, iar mai jos: „Sculptor Ionescu – Varo, Bucureşti”. La spate o altă inscripţie menţiona:¹¹ „Acest monument s-a ridicat de Societatea Mormintele Eroilor, Comitetul Central, preşedintele IPS Mitropolitul Primat Miron Cristea, în urma iniţiativei unui comitet din Chişinău, prezidat de domnul Panteleimon Halippa şi cu concursul Comitetului regional Chişinău, preşedintele general de divizie S. Popovici şi a generalului de divizie S. Macri”.  Monumentul a fost realizat de sculptorul bucureştean Vasile Ionescu – Varo, care a realizat şi monumentul Ecaterinei Teodoroiu din Brăila.

La dezvelirea monumentului partizanul edificării lui, Pan Halippa a rostit un cuvânt de omagiere pentru martirii basarabeni din care desprindem doar începutul:

„Înalt Preasfinte,

Ilustre oaspe,

Domnilor miniştri,

Domnule general,

Onorată  asistenţă,

Ne-am adunat aici, ca prin prezenţa noastră la dezvelirea monumentului ridicat fiilor iubiţi ai Basarabiei – părintele Alexie Mateevici, Simion Murafa şi Andrei Hodorogea, să aducem un omagiu de pietate acestor luptători vajnici pentru cauza naţională.

Mie, ca preşedinte al Comitetului de iniţiativă pentru ridicarea monumentului şi ca unul care am trăit împreună cu ei zile de trudă şi de luptă, îmi revine sarcina să lămuresc în câteva cuvinte cine au fost pentru neamul nostru fericiţi întru Domnul, ale căror chipuri le-am săpat în bronz pe acest monument şi a căror amintire datori suntem s-o săpăm şi în sufletele noastre, făcând din viaţa lor de muncă, luptă şi jertfă o pildă pentru noi şi pentru generaţiile care ne urmează…”¹²

Chiar dacă în adresarea sa din 24 noiembrie 1923, inspectorul MECIR Getta General Poetaş aducea la cunoştinţa directorului Societăţii faptul că „ după aprecierea mea, [monumentul] nu este reuşit nici ca compoziţie, nici ca execuţie şi nici ca material, iar asupra acestui lucru generalul Popovici a  făcut un raport în care arată defectele şi nemulţumirea sa asupra… acestui monument”, totuşi Monumentul celor trei martiri, prin mesajul său, avea o importanţă colosală în acea epocă de tranziţie într-o provincie grav afectată de rusificare.

Despre existenţa acestui monument în perioada interbelică nu dispunem de foarte multe informaţii. Totuşi din datele puse la dispoziţia ASCOR de către ONCE, aflăm că Comitetul regional al MECIR a luat măsuri ca să se facă un grilaj la acest monument, iar executarea lui, care a început în toamna anului 1923, va costa 21000 lei. Tot din mărturiile doamnei Getta G. Poetaş aflăm că în acelaşi timp „se lucrează la îngrădirea acestui Monument şi se fac plantaţii de brazi, în jurul lui”. În revista „Cultul Eroilor” din 1924, există un material cu titlul Apostolii şi martirii Basarabeni, unde este descrisă viaţa acestora şi unde apare o fotografie a Monumentului, „care se afla pe aleea principală din parcul bisericii episcopale”¹³ cu spatele spre str. A. Puşkin.

Statistica monumentelor din Moldova, Basarabia şi Bucovina deţinde şi ea informaţii preţioae despre monumentele de for public din Basarabia. Astfel, în adresarea sa către Ministrul Instrucţiunii al Cultelor şi Artelor din România, Primăria mun. Chişinău comunică prin scrioarea 6852 din 12.02.1937 despre faptul că în Chişinău sunt 3 monumente de for public şi două statui, dintre care Monumentul „S. Murafa, A. Mateevici şi A. Hodorogea”. În anexă se face o descriere amănunţită a monumentului cu privire la formă, dimensiuni, inscripţii ş.a., iar anul ridicării acestuia este stabilit greşit în 1922. Fotografiile realizate de agentul Primăriei revelează faptul că în 1937 Monumentul nu mai era înzestrat cu acel grilaj de fier care a fost instalat imediat după dezvelirea sa, fiind prost întreţinut iar unele piese de piatră lipsind în totalitate.¹⁴ Din puţinele fotografii  care ne stau la dispoziţie, putem trage concluzia că monumentul era adesea vizitat de anumite delegaţii, tineri, intelectuali, preoţi, etc.

Soarta monumentului se schimbă brusc în fatidicul an 1940, când bolşevicii au intrat în Basarabia. La 23 august 1940, Marele Stat Major trimite Ministerului Artelor de la Bucureşti o solicitare ( Nr. 53.144) prin care cere ai fi comunicate de urgenţă următoarele fapte:

1. Câte monumente s-au evacuat până în prezent din Basarabia şi Bucovina de Nord în România;
2. Dacă vreunul din monumentele evacuate este în stare atât de rea încât să nu poată fi reparat.

Din corespondenţa modestă de care dispune arhivele statului român la acest capitol, aflăm că la 13 septembrie 1940, monumentele şi obiectele din bronz evacuate de pe teritoriul Basarabiei urmau a fi transportate cu trenul spre Bucureşti pentru a fi predate Muzeului de Artă Naţională „Regele Carol I” (astăzi Muzeul Naţional al Ţăranului Român).¹⁵ La 17.09.1940, în baza unui proces verbal, „Jandarm plutonier Ghenea Nedelea, din partea Marelui Stat Major, în calitate de delegat de predare şi D-l Al. Tzigara-Samurcaş, Directorul Muzeului de Artă Naţională „Regele Carol I” am procedat: primul la predare şi al doilea la primire, fiind asistaţi de D-l Alexandru Rozorea, delegatul Ministerului Cultelor şi Artelor, a următoarelor obiecte de sculptură depozitate la Muzeu şi provenite din Basarabia: …2/. Basoreliefurile în bronz ale lui Murafa şi Mateevici, din oraşul Chişinău”.¹⁶  La 11.X.1940, reprezentantul Ministerului Artelor, căpitanul Simionescu, comunică Marelui Stat Major prin scrisoarea No. 48.438 faptul că „au fot evacuate până acum următoarele monumente din Basarabia: …..[p. 5]..Basoreliefurile în bronz ale lui Murafa şi Mateevici din Chişinău, repartizate Muzeului de Artă Naţională „Carol I” din Capitală”.¹⁷

Ce s-a întâmplat cu basorelieful în bronz ce îl reprezenta pe A. Hodorogea, cu vulturul şi coroana regală nu cunoaştem. În schim ASCOR a încercat în mod insistent să afle care a fost soarta celor două basoreliefuri evacuate de armata română, pentru a le readuce acasă sau cel puţin pentru a le folosi în procesul de reconstituire. În urma mai multor interpelări către diferite instituţii din România, inclusiv Ministerul Culturii, nu am reuşit să aflăm nimic deosebit. Iar prin scrisoarea Nr. 638 din 13.02.2013, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, comunică următorul fapt: „Obiectele menţionate de dvs. au fost, într-adevăr, depuse la Muzeul de Artă „Carol I” în anul 1940. Din păcate la înfiinţarea Muzeului de Artă Populară al R.P.R. (succesorul Muzeului Naţional al Ţăranului Român) o parte din inventarul muzeului a fost repartizat altor instituţii publice. Acesta e foarte probabil şi cazul obiectelor menţionate de dvs deoarece în primul registru de inventar al Muzeului de Artă Populară al R.P.R. obiectele în cauză nu mai apar, presupunem, aşadar, că ele au fost fie distruse, fie transmise altor instituţii publice în perioada 1940 – 1953”. (semnează Directorul General Dr. Virgil Şt. Niţulescu).

Impresionantă este şi soarta monumentului în sine de după 1940. Toate sursele istorice existente vorbesc despre faptul că monumentul din piatră, a fost distrus de trupele bolşevice. Totuşi, în urma cercetărilor realizate s-a constatat faptul că monumentul nu a fost distrus ci a existat până în decembrie 1962 cand a fost demolat odată cu aruncarea în aer a Turnului Clopotniţă din faţa Soborului. Acest lucru este confirmat de un profesor de la UTM¹⁸ şi de criticul literar Tudor Braga, martor ocular al monumentului, care mai mărturiseşte despre faptul că la un moment dat monumentul (sau ce mai rămăsese din el) a fost transformat într-o cişmea de uz public. În susţinerea acestei idei vine şi o fotografie dintr-o colecţie personală, postată pe internet, datată cu anul 1945, unde se observă foarte uşor Monumentul celor trei martiri care la acea dată era în paragină.

După o soartă zbuciumată de aproape 40 de ani (1923 – 1962), ideea restabilirii monumentului le-a venit celor de la ASCOR  în urma lecturării cărţii „Basarabia necunoscută” de Iurie Colesnic, unde apare imaginea monumentului. Comitetul de iniţiativa pentru reconstituirea monumentului a fost format din avocatul Iulian Rusanovschi ex-preşedinte ASCOR, istoricul Iurie Colesnic şi viceministrul agriculturii Dumitru Godoroja. Astfel, la 21.09.2012 ASCOR înaintează un demers către Primăria mun. Chişinău privind reconstituirea Monumentului celor trei martiri. În decur de trei luni, iniţiativa a fost avizată pozitiv de 3 comisii rin cadrul Primăriei, iar în martie 2013 a ajuns pe masa Consiliului municipal Chişinău. Concomitent menţionăm că la 30.11.2012 a fost obţinut avizul pozitiv al Institutului Patrimoniului Cultural de pe lângă Academia de Ştiinţe a R. Moldova cu privire la reconstituire, iar la 29.01.2013 o binecuvântare arhierească din partea ÎPS Vladimir Cantarean. Amintim că Mitropolia Basarabiei, în persoana ÎPS Petru Păduraru, nu a răspuns la solicitarea noastră privind binecuvântarea reconstituirii monumentului.

Comisia Monumentelor Istorice de pe lângă  Ministerul Culturii, în februarie 2013 avizează pozitiv locul în care va fi reamplasat Monumentul celor trei martiri, schiţa de amplasare fiind elaborată de arhitectul Gicu Bulat. Pe acest loc, Societatea Culturală „Ginta Latină” a instalat în 1992 o placă de marmură în memoria celor trei martiri. La 27 martie 2013, acelaşi fapt este reconfirmat de Consiliul Monumentelor de For Public. Arhitectul care coordonează opera de reconstituire este domnul Eugen Bâzgu, sculptorul Grigore Băţ lucrează la reconstituirea obiectelor din bronz (basoreliefuri, vultur şi coroană) iar reconstituirea monumentului în piatră [de Cosăuţi] a fost încredinţată meşterului popular Veaceslav Lozan din localitatea Cosăuţi, Soroca. Monumentul este reconstituit aproape integral. Unica problemă cu care se confruntă acest proiect este lipsa de susţinere din partea Consiliului mun. Chişinău, care de la prima examinare a proiectului de decizie din aprilie 2013, şi până la momentul de faţă ba exclude proiectul de pe ordinea de zi, ba îl respinge¹⁹. Acest lucru se întâmplă în primul rând din cauza faptului că fracţiunea comunistă refuză să susţină iniţiativa, iar fracţiunile democrate nu manifestă nici un interes faţă de Monumentul martirilor basarabeni²⁰. La 29.09.2013 se împlinesc 90 de ani de la ridicarea Monumentului, dată la care el este practic reconstituit. Cu ajutorul bunului Dumnezeu, sperăm că în cel mai scurt timp Monumentul apostolilor basarabeni va reveni la locul său de cinste.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

De Iulian Rusanovschi

¹ Cuvântul Moldovenesc, nr. 74 din 24.08.1917;

² Colesnic, Iurie. Basarabie necunoscută. Vol. 1. – Chişinău: Universitas, 1993. – p. 86-87;

³ Vasile Ţepordei, ziarul “RAZA”, 1937;

⁴ Cuvântul Moldovenesc, nr. 74 din 24.08.1917, p.1;

⁵ Răspunsul nr. CE/44 din 28.02.2012 al ONCE către ASCOR;

⁶ Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Ed. Meronia, Bucureşti, 2009;

⁷ Fond Pan Halippa,  Dosar 105, Arhivele Statului, Bucureşti;

⁸ Fond Pan Halippa, Dosar  1034/ 1930 -1941;

⁹ Viaţa Basarabiei, nr. 16 din 14.10.1923, p. 2;

¹⁰ Revista Destin Românesc, nr. 2/3 din 2008, p. 228 – 245;

¹¹ Anuarul Muzeului Naţional de Istorie, an. I, 1991, p. 214 – 215;

¹² Fond Pan Halippa, Dosar 106, Arhivele Statului, Bucureşti;

¹³ Bibl. Academiei Române,  Revista „Cultul Eroilor”, nr. 1-2, an. 1924, p. 12 – 14;

¹⁴ Arhivele Statului, Fond Min. Artelor, inv. 819, Dosar 69/1937, mapa VIII, vol 3;

¹⁵ http://www.muzeultaranuluiroman.ro/;

¹⁶ Arhivele Statului, Fond Min. Artelor, inv. 819, Dosar 90/1940, mapa 8;

¹⁷ Virgiliu Z. Teodorescu, fragment din articolul „Monumente ridicate în oraşul Chişinău în 1918 – 1940”, revista Tyragetia, 1992, p. 214 – 215;

¹⁸ http://www.youtube.com/watch?v=DCOvHNwWGyQ

¹⁹ http://chisinau.md/lib.php?l=ro&idc=412&

²⁰ http://adevarul.ro/moldova/actualitate/monumentul-celor-trei-martiri-asteapta-girul-cmc-1_52368848c7b855ff568a2c05/index.html