Muzica, lumină din lumină, aducătoare de iubire

Cântarea bisericească, atât de tradiție bizantină cât și armonizată, are în viața Bisericii un însemnat rol liturghic, misionar și cultural. Acest mod de rugăciune înfrumusețează spațiul eclesial, încântă auzul credincioșilor și mișcă inimile acestora uneori până la lacrimi lăuntrice, intensificând dorul după Dumnezeu. Cântarea bisericească ne ajută să intrăm în spațiul sacru și să menținem legătura cu Tatăl ceresc.

Imnurile, ca și rugăciunile rostite, liniștesc sufletele, gândurile și mângâie cu multă finețe precum o pană de înger, inimile adunate în iubire, făcându-le să trăiască minunate clipe de frumusețe divine și desfătări duhovnicești, asemănându-și heruvimilor și serafimilor care laudă neîncetat pe Dumnezeu.

Muzica este parte integrantă din viața noastră sintetizând în ea prinosul trăirilor noastre sufletești. Cântecul inimii mele s-ar putea să fie altul decât al inimii tale, dar paradoxal să ne direcționeze către aceeași lumină, armonie, bucurie lăuntrică. Învierea Domnului este o minune care înnoiește iubirea și restaurează în mod deplin legătura dintre om și Dumnezeu. Și muzica izvorâtă din lumină este o minune a sunetului ce mișcă inimi și așează armonie acolo unde este primită.

Învierea lui Hristos are drept scop învierea omului, învierea dragostei, învierea bunătății pe pământ, învierea nădejdii în mîntuire. La cântecul de psalmi inima bate altfel, altfel bate la cântecul popular și altfel la pian, vioară și așa mai departe. Muzica bisericească cheamă la rugăciune, la meditații, muzica simfonică invită la contemplație, muzica populară desprăfuiește pagini de tradiție spre a nu fi uitate datini bătătorite în istoria poporului român cu lacrimi, jertfe dar și cu bucurii. Fiecare melodie, fiecare interpret transmite ceva: emoții, pace, bucurii, tristeți, duh, etc. În general, muzica de calitate, atât cât de poate, „înviază” simțirile noastre, le cheamă la viață, la o altă dimensiune. Muzica este și trebuie să fie lumină din lumină, aducătoare de iubire, altfel nu e muzică, ci doar sunete sparte ce rănesc pereții inimii… Să ne ajute Dumnezeu să ne fie inima în aceste zile de sărbătoare o liră ce cântă dulce lui Hristos și oamenilor!

Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține cuvinte, multă iubire; EDITURA PIM; Iași, 2013