Header image

O carte neobişnuită „Voino-Iasenețki – arhiepiscop și chirurg: viața și hagiografia”

9:34, miercuri, 24 noiembrie, 2021 | Cuvinte-cheie: , ,

„Aveţi în faţă o carte neobişnuită, despre o persoană deosebită, cu un destin aparte. O soartă extraordinară chiar şi pe fondul publicaţiilor actuale, când cititorul este inundat de un torent de comunicări despre eroi şi criminali politici, despre călăi şi victime.

Totul în această carte este ieşit din comun şi paradoxal, lucru care este puţin probabil să fie pe înţelesul vreunui străin. Numai zigzagurile de neconceput ale istoriei noastre din ultimele decenii au fost în stare să dea naştere unei atare „vieţi” şi „hagiografii”.

Persoana despre care ne va povesti Mark Popovski nu a decedat într-un lagăr de concentrare, însă a trecut prin toate grozăviile infernului; nu a făcut parte din opoziţie, însă toată biografia sa este marcată de pecetea unui paria. Un medic care şi-a scris tezele ştiinţifice în celula închisorii şi pe care nu numai că a ajuns să le vadă publicate, ci i s-a decernat pentru ele, pe timpul lui Stalin, cea mai înaltă distincție a statului sovietic – Premiul „Stalin”. A fost în acelaşi timp şi chirurg, şi slujitor al Bisericii Ortodoxe Ruse – arhiepiscop…

Mi-l amintesc pe când îşi pierduse deja vederea, cu zece ani înaintea morţii sale. Port în memorie şi scrisorile sale către mama mea, pe care era nevoit să le dicteze secretarei. În jurul persoanei lui roiau o sumedenie de legende neverosimile. Şi nu este de mirare: acest om părea într-adevăr un miracol al naturii, un nod de contradicţii. De fapt însă, cum se va convinge în continuare cititorul, acest om făcea parte din categoria celor dintr-o bucată sau, cum se mai spune, „ciopliţi dintr-o stâncă de granit”.

Un astfel de personaj este o adevărată descoperire pentru un biograf, pentru un psiholog sau un istoric. Iar Mark Aleksandrovici Popovski a fost tocmai un neobosit biograf al caracterelor de amploare istorică. Când şi-a oprit atenţia asupra profesorului Voino-Iaseneţki, arhiepiscopul Luca, publicase deja o serie de cărţi despre medici şi biologi celebri. A lucrat şi asupra vastei biografii a academicianu lui Nikolai Vavilov. A acumulat o bogată experienţă de „vânare a documentelor”, de căutări migăloase prin arhive, de testare a martorilor oculari. Arhiepiscopul l-a atras în special ca savant, ca chirurg. Universul Bisericii, căruia îi aparţinea Voino-Iaseneţki, era la început, străin şi de neînţeles pentru biograf. Cunoştea faptul că presa păstra o tăcere profundă în legătură cu activitatea bisericească a celebrului medic. Ce informaţii putea să ofere o scurtă notă din „Enciclopedia medicală”?

Era ţinut la Simferopol, departe de capitală. Nu aveau încredere în el. Din sutele de predici ale arhiepiscopului doar câteva au fost publicate. Nu a văzut lumina tiparului nici cea mai importantă lucrare teologică a sa – „Despre duh, suflet şi trup” (publicată la Bruxelles, la 17 ani după moartea autorului).

Unii oameni, privind bustul laureatului Premiului „Stalin”, rămâneau nedumeriţi: de ce are părul lung şi o iconiţă la piept? Iar când li se explica că aceasta este o panaghie, semn al rangului episcopal, uimirea lor nu avea margini… În orice caz, Popovski şi-a asumat un risc – aşa a început epopeea de scriere a cărţii „Viaţa şi hagiografia lui Voino-Iaseneţki: arhiepiscop şi chirurg”. Zic „epopee”, deoarece scriitorul nu numai că a reuşit să se întâlnească personal cu eroul cărţii sale, dar şi a peregrinat prin toate locurile vieţii acestuia, pe unde a practicat medicina, prin locurile de exil, a adunat povestiri orale şi documente originale. Despre toate acestea ne comunică amănunţit în cartea sa.” (Alexandru Men. Revista „Okteabr” 1990)

NOTA TRADUCĂTORULUI

În primii ani de „perestroică” în fosta URSS (prin 1986 sau 1987), citisem în revista ateistă moscovită „Nauka i Relighia” („Știință și religie”) un articol elogios, care n-ar fi putut să apară până la „dezghețul” gorbaciovist. Materialul publicat conținea o amplă informație, documentată cu date biografice și fotografii, despre persoana legendară a unui ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse – Arhiepiscopul LUCA AL CRIMEII, care, pe parcursul vieții sale, a mai fost și un savant cu renume mondial, un mare chirurg.

Era o informație ieșită din comun, care m-a făcut să urmăresc în continuare tot ce apărea despre acest om-fenomen. Și iată că în anul 1990, când lucram în calitate de traducător la un combinat textil din Santiago de Cuba, am găsit într-un număr al revistei „Oktiabr” o parte din nuvela biografică a scriitorului-emigrant Mark Popovski „ Voino-Iasenețki – arhiepiscop și chirurg: viața și hagiografia”.

Autorul a fost nevoit să emigreze în Franța, unde a și publicat pentru prima dată cartea sa. Mai târziu a emigrat în SUA, la New York.

Atunci, în 1990, aflându-mă în Cuba, am reușit să adun toată nuvela din câteva reviste pe care le-am procurat de la Biblioteca specialiștilor sovietici din Santiago.

Citind-o, mi-am dat seama că personalitatea arhiepiscopului Luca și chirurgului Voino-Iasenețki reprezintă o valoare de necontestat a Bisericii Ortodoxe, fiind un martir și un slujitor al acestei Biserici, un etalon de preot, ierarh și, totodată, un exemplu de slujire a aproapelui. „Slujirea ta va fi în lume”, i-a spus în vremea frământărilor tinereții sale un stareț de la renumita Mănăstire „Optina pustîn”. Viața arhiepiscopului Luca a confirmat această profeție. A fost slujitor credincios al lui Hristos și a demonstrat, prin exemplul vieții sale, că nicio forță malefică nu-l poate învinge pe un luptător al lui

Hristos. Ba mai mult: în cele mai crâncene vremuri pentru Sfânta Biserică, a proslăvit-o și i-a rușinat pe asupritorii ei. Anume atunci, în 1990, începusem să traduc nuvela din limba rusă în limba spaniolă. Dar când s-a prăbușit sistemul comunist în Europa, s-au încheiat și legăturile economice cu Cuba comunistă, așa că nu mai avea rost să continui a traduce pentru cititorul spaniol.

Revenind la Chișinău, am hotărât să-l caut pe autorul nuvelei despre VoinoIasenețki, pentru a-i cere permisiunea de a traduce lucrarea lui în limba română, pentru a o edita mai apoi în România sau în Republica Moldova. Am reușit să-l localizez pe autor la New York și am comunicat cu el prin telefon. Domnul Popovski a fost încântat de ideea eventualei editări a cărții pentru cititorii români.

Despre sine mi-a destăinuit că arhiepiscopul Luca l-a adus și pe el la Dumnezeu.

La începutul lui februarie 1994, am primit acordul autorului de a traduce cartea în limba română.

Consider că avem datoria să educăm tineretul creștin și pe toți creștinii prin exemplul unui luptător neînfricat și cu jertfire de sine, un om fără compromisuri, care a viețuit în zilele noastre și care prezintă o valoare a Bisericii Ortodoxe universale.

Nuvela lui Mark Popovski, pe lângă faptul că este o hagiografie, se împletește organic cu epoca respectivă, care cuprinde evenimente începând cu războiul rusojaponez, realitățile imperiului țarist din ajunul Primului Război Mondial, războiul civil, martiriul Bisericii în anii sălbatici ai ateismului, cel de-al Doilea Război Mondial, epoca ateistă din timpul lui Hrușciov, războiul rece etc.

Astfel, cartea se prezintă și ca un document enciclopedic util atât pentru savanții istorici, oameni de artă, sociologi, filosofi, psihologi, medici și, desigur, teologi, cât și pentru oricare cititor interesat. În conținutul nuvelei vom întâlni personalități ale politicii „marilor puteri” mondiale: Stalin, Roosvelt, Churchill ș.a., precum și savanți cu renume mondial, fenomene care se reproduc mereu la intersecție de secole și de milenii sub alt aspect, dar în același raport al luptei între bine și rău, între adevăr și minciună, între scopuri meschine și vremelnice și aspirații eterne și ziditoare de suflet, unde persoana umană este centru decisiv al luptei dintre paradis și infern și unde fiecare om va trebui să-și decidă viitorul personal între aceste două extreme, care încep în viața de zi cu zi și care înaintează provocări tot mai pronunțate la început de secol XXI. În acest context al realităților de azi, modul de a gândi și a proceda al savantului și creștinului Luca Voino-Iasenețki poate deveni o „rețetă” fără de eșec pentru oricine. Cât de mult se aseamănă realitățile „lumii noi” din prima jumătate a secolului XX și tentațiile ei pentru formarea tinerilor din acea epocă, ale cărei victime au fost chiar și copiii lui Voino-Iasenețki, cu realitățile și mai tentante ale începutului de secol XXI…

Iată ce remarcă autorul, Mark Popovski, despre realitățile de atunci: „Păstor al sufletelor străine, predicator și moralist, episcopul Luca, din păcate, nu-și dădea seama de puterea acelor forțe sociale noi, care se apucaseră să modeleze sufletele copiilor săi. Strada, școala, viața tumultuoasă a anilor douăzeci erau pentru Mihail, Aleksei, Valentin și Elena exemple de urmat cu mult mai atrăgătoare decât acelea despre care le scria tatăl lor. La cinematografe îi vedeau pe renumiții actori din țară și de peste hotare. Pe ecran călăreau cow-boy, descărcându-și „smith-wesson”- urile lor la stânga și la dreapta. Serialul „Mess-Mend”, cu eroul său principal, neînfricatul proletar american Jim Dollar, zguduia inimile cu un amestec de melodramă, detectiv și lozinci despre solidaritatea proletară la scară mondială. În cărți, la fel, predominau eroi înarmați cu pistoale și arme albe, participanți la războiul civil care se sfârșise de curând.

În aspirațiile tineretului din acei ani pur și simplu nu mai rămânea loc pentru cei goniți și persecutați. Sacrificiul, bărbăția celor care erau urcați pe rug în numele lui Dumnezeu, apărarea principiilor morale – toate acestea păreau arhaice, prostești sau chiar ridicole. Pe lângă toate, tinerii Voino-Iasenețki se săturaseră să fie niște paria. În jur clocotea o viață atât de veselă! Doreau să fie ca toți ceilalți, ca pionierii

zgomotoși, comsomoliștii cu goarne țipătoare, tobe răsunătoare. Lumea episcopului Luca îngrădea totul cu severitate, abstinență, interdicții, în schimb această minunată lume reală te atrăgea printr-o libertate nelimitată, absolută”.

Cât de mult se racordează realitățile de atunci cu cele de astăzi, doar că incomparabil mai tentante, din lumea Holliwoodului, din lumea virtuală a Internetului, a pornografiei, a drogurilor, a așa-numitului „sex protejat” și a „planning family”, a idolilor super-man și a showbizului, a plăcerilor carnale propagate cu toată forța mass-mediei, a drepturilor omului fără obligații, a libertinajului debordant! Lucrurile se repetă întocmai, doar că, de data aceasta, la scara planetară a globalizării. Cât de actuală este și din acest punct de vedere nuvela lui Mark Popovski!

Dacă e să ne referim la aportul Sfântului Ierarh Luca adus științei medicale de azi, ar fi suficient să invocăm opiniile câtorva savanți iluștri din domeniu despre lucrarea „Chirurgia infecțiilor septice”. Iată ce menționează M. Popovski: „Aceasta era pusă alături de monografiile cunoscute în toată lumea ale chirurgului francez H. Mondor…”. „După importanța ei, cartea lui Voino-Iasenețki rămâne neîntrecută și astăzi”, a scris medicul emerit al URSS Boris Lvovici Ospovat, care a lucrat în secția de chirurgie a Spitalului „Botkin” timp de cincizeci de ani. „Cred că nu există o altă carte care să fi fost scrisă cu atâta măiestrie literară, cu atâta cunoaștere a meseriei de chirurg, cu atâta dragoste pentru omul suferind” – aceasta este părerea despre carte a chirurgului V. A. Poliakov de la Institutul Central de Traumatologie și Ortopedie. Profesorul-chirurg A. V. Barski, de la Institutul de Medicină din Kuibîșev, adaugă: „Probabil, nu o singură generație de chirurgi, citind această carte, vor învăța să observe, să gândească în mod clinic, să poată concepe și generaliza din punct de vedere științific observațiile lor”.

Ar fi îndeajuns să aducem un citat din ziarul „Pravda Vostoka”: „Comisariatul Poporului pentru Ocrotirea Sănătății din Uzbekistan i-a confirmat profesorului V. F. Voino-Iasenețki titlul de doctor în științe medicale, fără susținerea tezei”.

În altă parte, făcând referință la opiniile unor savanți iluștri din domeniul medicinei, M. Popovski constată: „Istoricii medicinei vor scrie cândva tratate speciale despre «Chirurgia infecțiilor septice», fiindcă, deși are un caracter strict de specialitate, lucrarea face parte din acele cărți ale epocii care i-au uimit pe contemporaniigânditori. Calitățile literare, filosofice și științifice ale „Chirurgiei…” au situat-o în clasica științifică universală”.

Chirurgul-traumatolog de la Tallin, Arnold Seppo, cunoscut prin noile sale metode de tratare a infecțiilor purulente, scrie: „La întrebarea Dumneavoastră despre ce a dat științei V. F. Voino-Iasenețki, răspund cu plăcere, fiindcă am satisfacția să vorbesc despre acest original truditor și de faptul că aproape întreaga generație de chirurgi contemporani, din care am onoarea să fac parte și eu, sunt, într-o măsură sau alta, ucenicii lui. Timpul zboară repede… Însă lucrarea lui V. F. – primul manual de chirurgie a infecțiilor septice în limba rusă – continuă să rămână cartea de căpătâi a tânărului chirurg care lucrează de sine stătător. Într-adevăr, nu este depășită până acum, pentru că în spatele unui titlu foarte modest se ascunde munca de mulți ani a unui naturalist și chirurg-savant. Acest lucru i-a asigurat cărții nemurirea…

Învățătura despre deplasarea puroiului, elaborată de V. F., va trăi veșnic. Trebuie să recunoaștem acest lucru, indiferent de noile remedii antibacteriale și noile posibilități de tratare”.

Ireproșabilă și exemplară ne este prezentată în nuvelă figura Patriarhului Tihon, canonizat sfânt în anul 1988. În privința caracterizării date de autor altor ierarhi, ca să nu greșim, cred că atitudinea cea mai creștinească și mai dreaptă este cea exprimată de Înalt Preasfințitul Luca: „Patriarhul nu trebuie judecat, ci compătimit…”. (În paranteze aș mai aminti că Patriarhul Aleksi I a refuzat să părăsească Leningradul în timpul blocadei, leșinând nu o dată în timpul liturgiei din cauza foamei. Patriarhul Serghie este apreciat ca un mare teolog. Arhiepiscopul Luca a purtat o corespondență vie cu Sanctitatea Sa. Poate că, cedând uneori „vâslele”, ei au salvat totuși, „CORABIA”? Se cuvine să zicem creștinește: Dumnezeu să-i judece).

Îmi exprim nemărginita mea considerație și cel mai profund respect și dragoste întru Hristos pentru autor, pentru munca uriașă pe care a depus-o necontenit, ani la rând, ca să ne apropie de proeminenta personalitate a unui mare luptător al Bisericii Ortodoxe – Arhiepiscopul Luca și marele medic-chirurg – Voino-Iasenețki.

Traducerea în limba română este realizată după cartea „Voino-Iasenețki – arhiepiscop și chirurg: viața și hagiografia”, tipărită în limba rusă de Editura YMCA-PRESS, Paris, în anul 1979, și oferită cu amabilitate de rudele din Odesa ale Înalt Preasfințitului Luca: nora – Anna Vasilievna, și nepoata – Olga Valentinovna Voino-Iasenețki, medicanatomopatolog principal al Regiunii Odesa, Ucraina.

În anul 1996, ÎPS Luca a fost canonizat în ceata sfinților de către Biserica Ortodoxă din Ucraina (Patriarhia Moscovei), cu ziua de prăznuire la 20.05 / 11.06, iar la New York a apărut o nouă ediție a cărții lui M. Popovski.

În încheiere, aș dori să menționez că procesul de traducere în limba română a vieții și hagiografiei Sfântului Ierarh (și Doctor fără de arginți, aș adăuga) Luca a fost pentru mine o delectare intelectuală și spirituală. Am citit și recitit originalul de mai multe ori, de fiecare dată dintr-o răsuflare, căci prezența vie a protagonistului, senzația plăcută a aflării în preajma unui sfânt te urmărește aievea pe parcursul întregii lecturi.

Mulțumesc Domnului că mi-a oferit ocazia să mă apropii în acest fel de un atât de plăcut al lui Dumnezeu și adevărat ierarh și urmaș al Apostolilor lui Hristos.

Mulțumesc și Sf. Ierarh Luca pentru faptul că mi-a îngăduit acest lucru și-i cer rugăciunile lui către Dumnezeu.

După mai multe încercări, în anii ʼ90 ai secolului trecut, de a cointeresa unele edituri în editarea cărții, am lăsat acest lucru în voia Domnului și iată că, în anul 2013, distinsa doamnă Angela Levința, aflând despre existența traducerii, și-a exprimat dorința de a o scoate la lumină. Mulțumesc doamnei Angela Levința pentru curaj și entuziasm, surorii mele – redactor Larisa Erșov, domnului profesor chirurg Ștefan Chiriac, precum și tuturor celor care au contribuit la apariția acestei lucrări.

În lucrare pentru cititorul de limbă română, am găsit de cuviință să dau în text adnotări – n. t. (nota traducătorului), pentru a înlesni înțelegerea unor momente eventual necunoscute din istoria perioadei sovietice, descrise de autor.

Le doresc cititorilor ca lectura acestei cărți să-i întărească în mărturisirea și apărarea dreptei noastre credințe strămoșești ortodoxe.

Așadar, după o pauză de circa 20 de ani, iată că arhiepiscopul și Sfântul Luca revine „în forță”. Când a început tradicerea, nici traducătorul nu știa că va deveni preot, precum nici autorul n-a știut că va deveni ortodox… Dumnezeu să-l odihnească și să-l răsplătească pentru ostenelile sale, iar Sf. Ierarh Luca să ne fie tuturor pururea mijlocitor către Domnul Hristos.

Protoiereu Vasile Ciobanu

Contact Form Powered By : XYZScripts.com