Pastorală la Naşterea Domnului a Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril

Iubiți întru Domnul Preasfințiți arhipăstori, cinstiți preoți și diaconi, iubitorii de Dumnezeu monahi și monahii, dragi frați și surori!

Astăzi bisericile noastre sunt pline de oameni, care au venit să proslăvească pe Pruncul Cel Nou-născut – Hristos Mântuitorul și Preacinstita Maica Sa – Fecioara Maria.

Nașterea lui Hristos este evenimentul central din istoria omenirii. Omul întotdeauna s-a aflat în căutarea lui Dumnezeu: însă în toată plinătatea Sa Dumnezeu S-a descoperit pe Sine omenirii doar în întruparea Fiului Său Unul Născut. Cu venirea Fiului lui Dumnezeu și a Fiului omului lumea a cunoscut că Dumnezeu este Dragoste, dar nu numai Puterea Supremă, Dumnezeu este Milă, și nu doar Plătitorul Cel drept, Dumnezeu este izvorul vieții și al bucuriei, și nu doar Judecătorul Cel Groaznic; Dumnezeu este Sfânta Treime, a Cărei lege internă este de asemenea dragostea – dar nu solitarul Stăpân al lumii.

Astăzi noi sărbătorim un eveniment care a schimbat radical tot mersul istoriei umane. Dumnezeu intră în profunzimile vieții omului, devine unul dintre noi, ia asupra Sa toată greutatea păcatelor noastre, a neputințelor și a slăbiciunilor omenești și le aduce pe Golgota, pentru a-i elibera pe oameni de sarcina insuportabilă. Dumnezeu de acum nu se mai află undeva în cerurile invincibile, dar aici, cu noi, printre noi. De fiecare dată, în timpul oficierii Dumnezeieștii liturghii, se pronunță cuvintele: „Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Este o vie mărturie a prezenței lui Dumnezeu Însuși Cel Întrupat, a lui Hristos Mântuitorul printre credincioșii Săi. Împărtășindu-ne în mod regulat cu Sfântul Lui Sânge și Trup, depunând eforturi pentru îndeplinirea poruncilor Sale, noi intrăm într-o comunicare reală cu El, cu Mântuitorul nostru, și obținem iertarea păcatelor.

Ucenicii Lui care cred în Hristos și Îi sunt credincioși, sunt chemați să fie martorii Împărăției lui Dumnezeu, arătată în Hristos încă de pe vremea vieții Lui pe pământ. Ni s-a încredințat o mare onoare – a proceda în această lume anume astfel, cum a procedat Învățătorul și Dumnezeul nostru, cu puterea lui Hristos să fim neclintiți în lupta cu păcatul și răul, să nu slăbim în lucrarea sârguincioasă a faptelor bune, să nu deznădăjduim în efortul cotidian de schimbare a firii noastre păcătoase într-un om nou, cu har.

Hristos Mântuitorul a stabilit un criteriu de neclintit, absolut, al adevăratei atitudini față de Dumnezeu – aproapele nostru. Luând asupra noastră neputințele altora, împărtășindu-le durerea și scârbirea, compătimind-i pe cei nefericiți și în lipsuri, așa împlinim legea lui Hristos (Gal. 6:2) și ne asemuim Mântuitorului Care a luat asupra-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat (Is. 53:4).

Este imposibil să uităm de alții în această zi plină de bucurie și purtătoare de lumină a Nașterii lui Hristos, când toată firea cu mirare vine să se închine la ieslele Pruncului Dumnezeiesc. Acel mare har, pe care azi îl căpătăm în bisericile noastre, trebuie să se reverse asupra celor, care se află în afara hotarelor Bisericii și își duc viața conform stihiilor lumii acesteia, și nu după Hristos (Col. 2:8).  Dar dacă noi cu toții nu le vom merge în întâmpinare – această Bună Vestire poată să nu ajungă la ei; dacă nu ne vom deschide inimile, ca să ne împărtășim bucuria care ne cuprinde – ea ar putea să nu se atingă niciodată de cei care nu o au, dar care sunt gata să o primească.

Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu firea omenească este ridicată la o înălțime nemaiîntâlnită. Fiecare dintre noi este nu doar creat după „chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, dar prin Hristos mai este și înfiat de Dumnezeu: suntem „împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu” (Ef. 2:19). Despre această apropiere și cutezanță a noastră către Dumnezeu vorbește și rugăciunea Domnului, în care ne adresăm Creatorului ca unui Tată Ceresc.

Orice viață omenească este de neprețuit: doar pentru ea s-a plătit cu Întruparea, Viața, Moartea și Învierea Fiului lui Dumnezeu Unul Născut. Toate acestea ne îndeamnă și mai mult să avem o atitudine atentă și de pietate față de orice persoană, indiferent de faptul cât de mult diferă de noi. Conform opiniei sfântului ierarh al Moscovei Filaret (Drozdov), „dragostea este participarea vie și activă în crearea bunăstării altei persoane”. La această dragoste exprimată prin fapte aș vrea să vă chem pe toți în aceste zile pline de bucurie ale Nașterii lui Hristos: conform spuselor apostolului Pavel, în iubire frățească unii pe alții să ne iubim; în cinste unii altora să ne dăm întâietate, facerea de bine și întrajutorarea să nu le dăm uitării, căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu! (Rom. 12:10-11, Evr. 13:16).

Vă felicit cordial cu ocazia marii sărbători a Nașterii lui Hristos. Dumnezeul dragostei și al păcii (2 Cor. 13:11) să dăruiască poporului nostru și fiecăruia dintre noi pace și bunăstare în Noul An.