Plângi mai înainte, cât este încă vremea pocăinţei

Întru această zi, cuvânt pentru cei ce greşesc şi nu vor să se pocăiască

Mulţi din cei ce greşesc zic adesea: „Sunt plin de întinăciune, cum voi putea să mă apropii de Dumnezeu şi cum voi putea să-L rog pe El, fiind eu cuprins de greşeli diavoleşti?”

Frate, oare, eşti silit şi lipsit de îndrăzneală? Tocmai pentru aceasta să vii, ca să afli îndrăzneală mare. Că, oare, Dumnezeu este un om, care vrea să te întrebe pe tine, ca să te ruşinezi de El? Dumnezeu vrea, mai mult decât omul să te izbăvească pe tine din păcat. Nici tu însuţi nu doreşti mântuirea ta, aşa cum vrea El să te mântuiască pe tine. Deci, să nu zici: „Am pierit, ce voi face?”

Ai doctor, mai presus decât leacurile, care vrea să te vindece pe tine de boala păcatului, dacă tu singur îţi vei arăta boala, adică, îţi vei mărturisi, mai înainte, greşeala ta, căci, pocăinţa de păcate face curat pe cel ce se pocăieşte cu mintea.

Bine este a nu greşi, dar, şi mai bine este, ca cei ce greşesc să se pocăiască şi, din durerile bolii, să se izbăvească şi, după răni, să fie sănătoşi.

Pentru că nu a cădea este cumplit, ci a nu se ridica şi a zăcea după cădere. De vei zice: „Peste fire am greşit”, dar, cine este fără de păcat, pe pământ? Să-ţi fie destul aceasta spre pomenire; spune-ţi, tu, mai întâi, fărădelegile tale, ca să te îndreptezi.

Plângi mai înainte, cât este încă vremea pocăinţei, ca să nu plângi atunci când nu va mai fi vreme de pocăinţă. Să lucrăm binele, până ce putem. Că nu iubeşte un tată pe fiul său, cât iubeşte Dumnezeu sufletul celui ce se pocăieşte.

Că aşa este iubirea de oameni a Stăpânului, că nu se întoarce de la nici unul din cei ce aleargă la El. Pentru cel ce vrea, niciodată nu este vreme neprielnică pentru căutarea mântuirii. Pentru că tâlharul s-a mântuit, nu din pricina vremii, ci pentru că a crezut şi s-a osândit pe sine şi astfel, a luat, după faptele sale, şi, aşa, a aflat visteria cea nedeşertată a Împărăţiei Cerurilor.

Că, pentru cel ce se căieşte, începutul mântuirii este să se osândească pe sine; şi nu se va îndrepta cineva, acoperindu-şi greşelile sale. Iar cel ce se căieşte de răutăţile ce a făcut, dacă nu va face vrednică ispăşire de păcate, prin împlinirea canoanelor, atunci, acela va răspunde la Judecată. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

sinaxar.ro