Polemici cu dragoste chiar şi faţă de Iehovişti

Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. /Iezechiel, 33,11/

Am avut o experienţă interesantă cu Martorii lui Iehova, sau cum îi numim noi „Iehoviştii”, şi am văzut că s-a schimbat ceva în privirea celui cu care am discutat. M-am gîndit că aceste gînduri, care am reuşit să le încheg datorită discuţiei cu pr. Ghenadie din s.Văratic, r. Rîşcani, ar fi utile şi altor creştini ca să nu cadă în mrejele înşelăciunii pe care  le întind organizaţiile religioase pentru a mai pierde un suflet.
În polemică cu Iehoviştii, după ce ei spun că Iisus ar fi doar om, sărmanii nu rezistă psihologic cînd îi întreb dacă Iisus Hristos este “născut” sau “făcut”?
Apoi le arăt la Ioan cap.I, versetul 14 unde se spune: “Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” Unde este expres scris NĂSCUT. Iar ceea ce este născut este de aceeaşi natură cu cel din care s-a născut. Adică, tot Dumnezeu, spre deosebire de om, care este făcut – Facerea cap. 1 versetul 26: “Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”.

Tot Martorii afirmă că şi Hristos ca şi noi am fi fii ai lui Dumnezeu, dar noi devenim fii ai lui dumnezeu prin ÎNFIERE (Epistola către Efeseni a sf. Apostol Pavel, cap. 1, versetul 5 şi 6): “Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale,/Spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi prin Fiul Său cel iubit”.
După o asemenea discuţie, unul din cei doi, cel puţin, se duce acasă cu o sămînţă de îndoială faţă de rătăcirea lui.
Dacă îi mai întreb: Ce se învîrte, pămîntul în jurul soarelui sau soarele în jurul pămînutului? – după asta, cei conştienţi se enervează şi fug ca să nu-l piardă pe “ucenic”, care stă şi clempăneşte din ochi, ori stau ambii cu gura căscată şi cu urechile ciulite, fiind mai curioşi din fire, care riscă să fugă de la adunările lor în cel mai apropiat timp.

Cezar Salahor