Prietenului….
8:12, joi, 5 noiembrie, 2015 | Cuvinte-cheie: ajutor, intelepciune, minte, părintele Nicolae Jelihovschi, poezie, prieten
Prieten drag, îţi adresez
Această rugăminte:
Prin viaţă,-n tot ce faci sau crezi,
Să nu treci fără minte.
Păcatul omului nebun
După plăceri deşarte
E strigător la cer şi drum
Etern creat spre moarte.
Fă loc sacrei înţelepciuni
Şi dragostei divine,
Şi un tezaur de minuni
Vor merge-n rând cu tine.
Ce-ţi va servi drept ajutor
Când, părăsit de toate,
Te vei trezi c-un groaznic dor
Să judeci cu dreptate,
Să calci frumos, să nu striveşti
Nimic ce-ţi iese-n cale,
Dar, vai!, făr’ să deosebeşti
Pe om de animale!?
Dezamăgire vei simţi
Văzând cum te-nconjoară
Orbirea, care-ţi va umbri
Privirea cea mai clară.
Când n-or mai fi amici de joc
Şi nici amorul darnic,
O minte sănătoasă-n loc
Îţi vei dori. Zadarnic…
Când timpul nu te va mai vrea
Şi-ncărunţit vei merge,
Ce raţiuni te vor salva,
Ce roade vei culege?
Ce rugăciuni vei căuta,
În cer care se-nalţă,
Când ai lovit în viaţa ta
Cu-atâta ignoranţă?
Cînd vesel ai dispreţuit
Gândirea, cumpătarea,
Prietenii ce te-au iubit
Cu vorba şi purtarea.
Când tinereţii i-ai distrus
Frumseţea şi nectarul,
Şi-n slujba celui rău le-ai pus –
Sigur ‘ţi vei bea amarul!
Clădeşte, cât mai poţi zidi
O minte înţeleaptă,
Gândeşte, cât mai poţi primi
O judecată dreaptă.
Nu-ntârzia s-agoniseşti
Seminţele curate,
Ca să fii mândru să primeşti
Ce-ţi este cu dreptate.
Pr. Nicolae Jelihovschi