Prunci din binecuvântarea părintelui Iustin

Ionel Vizir (7 ani)
În una din zile m-a telefonat un fiu duhovnicesc, Dumitru Goreacii, care m-a întrebat dacă sunt disponibil pentru o sfinţire de maşină, precizând că este vorba de naşul său. Eram la biserica împăraţilor Constantin şi Elena. Ne vedeam pentru a doua oară din ziua în care ne-am cunoscut cu T. Vizir, care atunci venise la biserică pentru a sfinți mașina. După au urmat şi alte ritualuri la care am fost solicitat de familia sa.

Deoarece suntem în plină iarnă şi ne-a binecuvântat Dumnezeu la acest început de an cu neaua argintie, sperăm să avem şi roada cuvenită, pe măsura făgăduinței lui Dumnezeu și a râvnei noastre spre cele sfinte…
Într-o zi ca cea de azi, cu ani în urmă, a avut loc un pelerinaj la Părintele Iustin, cu familia Vizir, Tudor şi Ecaterina, o familie creștină cu vechime în relația lor duhovnicească cu mine. Auzind ei de la alţi fii de ai mei duhovniceşti despre părintele Iustin şi folosul sufletesc pe care îl poţi dobândi când mergi la el, au venit cu propunerea să pornim împreună într-o călătorie la mănăstirea Petru Vodă. A fost cu noi atunci și finul lor de cununie, Dumitru Goreacii, la fel un fiu duhovnicesc al meu. Astfel într-o formulă de 4 persoane ne-am pornit de la Chişinău spre Petru Vodă, ținând să trecem numaidecât pe la mănăstirea sf. Ioan şi de ce nu pe la Biserica Mireuţilor din Suceava, la cetatea de scaun a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar după încet am continuat calea spre Fălticeni, Târgu-Neamţ, de unde ne-am îndreptat spre mănăstirea Petru Vodă.
Ajungând la destinație am dat de ştire prin ascultătorul de la chilie că sunt în mănăstire, la care părintele Iustin ne-a transmis să aşteptăm puţin. Intrând în ograda mănăstirii, am conștientizat că ne aflăm în mijlocul unui splendid tablou de iarnă la munte. Așteptarea a fost binevenită deoarece familia Vizir a reușit să ia cunoștință cu istoricul sfântului așezământ. La timpul cuvenit părintele ne-a chemat la el. Ca de obicei am trecut eu întâi şi am raportat despre situaţia bisericii, ce avem realizat, ce urmează să dobândim, după care au intrat pe rând, întâi dl Tudor Vizir, apoi dna Ecaterina.
A avut loc un dialog cu fiecare în parte. Familia Vizir era în dilemă cu posibilitatea de a mai avea încă un copil pe lângă cei doi, Alexandru şi Cristina.
Intrând, Tudor a deschis subiectul către părintele, ceea ce nu a făcut nevastă-sa, Ecaterina. Ori, părintele Iustin ca de obicei delicat şi cu blândeţe, nu a intervenit cu niciun sfat aşa mai umilitor sau certăreţ, ci a oferit nişte covrigi despre care a spus că-s buni şi aduc mult folos. În rezultat, după întoarcerea de la Petru Vodă şi vizita la părintele Iustin, la un timp s-a aflat că Ecaterina este însărcinată, dând naştere pruncului Ioan, care acum are 7 ani.
Dispunând de timp, într-o zi de iarnă, scurtă ca întotdeauna, am hotârît să facem un pelerinaj la mănăstirile din zonă: Neamţ, Secu, Sihăstria, de la care, ieșind, ne-am dat seama că a înserat. Se întunecaseră, deşi ora nu era târzie, era întunericul de iarnă care coboară degrabă, şi atunci am riscat să pornim spre schitul Teodora de la Sihla, ce ține de mănăstirea Sihăstria. Drumul care ducea spre schit, permitea trecerea unei singure maşini. Real nu aveai unde să te întorci şi apărea problema cum să te ridici până la schit pentru că erau câţiva km până sus. Erau şi unele temeri vis a vis de autovehicul. Ne întrebam dacă maşina mică va rezista până la schitul din creasta muntelui în care se află și peștera cuvoasei Teodora. Cel mai surprinzător a fost când ne-am pornit în sus. La volan era Tudor. Mergând în sus aveam impresia că natura ne îmbrățișează. Se vedeau brazii foarte frumoşi, încărcaţi cu zăpadă. Nu ningea, dar gerul se făcea simțit din trosnetul pârtiei pe care și-o făcea mașina pe cale. Era un strat gros de zăpadă pe ambele părți de drum ce ținea la schit. Sclipitul fulgilor de la farul maşinii îşi făceau efectul. Aveam impresia că mergem spre schitul cuvioasei Teodora de la Sihla printr-o poveste. Ajunși pe teritorui schitului, am parcat maşina, am intrat în biserică. Era slujba de vecerne şi ardeau doar lumânări şi candele. Mare mi-a fost mirarea să-l aflu slujind la sfântul altar pe însuşi părintele stareţ. Spre regret în zilele de astăzi e problematică prezența unui stareț de schit sau mănăstire în incinta sfântului așezământ chiar în zi de duminici. Dumincă seara când nu mai erau pelerini, stareţul schitului slujea. Mai târziu, în alte călătorii pe care le-am avut la același schit, am aflat că stareţul foarte des practica să slujească câte 40 de sfinte liturgii la rând, un exercițiu duhovnicesc prea rar întâlnit astăzi în practica spirituală a administratorilor așezămintelor monastice. Părintele stareţ s-a arătat foarte binevoitor. Am fost invitaţi la măsă cu obştea mănăstirii unde am fost serviţi ca acasă la mama, cu lapte de vaci şi mămăliga aburindă, pe lângă celelate bucate ce erau servite la masă. Un tablou care ne-a încântat şi ne-a surprins foarte plăcut. După care clar că am ţinut calea spre mănăstirea petru Vodă unde am fost cazaţi, iar a doua zi am făcut cercul celorlalte mănăstiri ca Pângăraţi, Bisericani, Bistriţa şi apoi ne-am întors la Chişinău.
Şi de data aceasta fiind la Mănăstirea Petru Vodă evident că cu toţii am luat parte la sluba de priveghere de noapte, ceea ce se practică foarte des. Am stat cu toţii la această priveghere, ne-am rugat, un sentiment foarte frumos care ne-a încântat, ca peste timp, Ecaterina să mă întrebe de multe ori: părinte, când mai facem cale la mănăstirea Petru Vodă?

Prot. Severian Gheras

Sursa: http://bisericaortodoxa.blogspot.com/