Să citim în fiecare zi din Sfânta Scriptură!

Sfânta Scriptură este sursa întregii înţelepciuni, ea ne oferă atât descrieri istorice, cât şi pilde, sfaturi, îndemnuri pentru zidire, îndreptare, luminare, îmbunătăţirea vieţii. Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu, rostit iubiţilor Săi copii. Şi noi, având copiii noştri, deseori repetăm acelaşi îndemnuri şi sfaturi, pentru a-i ajuta să depăşească momente diferite. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie citit cu evlavie, să ne apropiem de Sfânta Scriptură cu rugăciune, doar aşa putem primi cuvintele vii, şi doar aşa ele pot face rod în inimile noastră.

Însă noi, creştinii, cei care uneori ne batem cu pumnul în piept, fălindu-ne că suntem ortodocşi, că facem parte din confesiunea majoritară din ţara noastră – deseori, nici nu avem această Carte a Cărţilor în casele noastre. Avem laptopuri, televizoare, smartfoane – avem ce vrei, însă, adesea, nu depunem efortul pentru a avea Sfânta Scriptură în casă. Mai mult, nici nu cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu, şi nici nu voim să-l cunoaştem, considerând, din stranii motive, că doar neoprotestanţii sau alţi sectari studiază minuţios Biblia, iar noi nu avem nevoie de aceasta.

Uneori, discutând acest subiect cu enoriaşii, aud părerea că, dacă citeşti Psaltirea sau toată Biblia, atunci te atacă forţele satanice, de aceea, ei preferă să nu citească deloc. În aşa cazuri le spun că orice lucrare dumnezeiască este neplăcută vrăjmaşului, şi, dacă ar fi să continuăm logica acestor enunţuri, atunci nici binele nu trebuie să-l faci, ca să nu-i aţâţi pe diavoli împotriva ta. Atunci când o facem cu binecuvântare, când discutăm cu preotul pasajele pe care nu le putem înţelege, când studiem Sfânta Scriptură în lumina învăţăturii Sfinţilor Părinţi – atunci o înţelegem corect şi suntem îndemnaţi să şi aplicăm în practică învăţătura ziditoare de suflet.

În vechime, când analfabetismul era răspândit la scară largă, creştinii se adunau şi ascultau pericopele Evanghelice şi alte pasaje biblice, după care le discutau, pentru a le înţelege mai bine. Sfântul Serafim al Sarovului obişnuia să citească toată Evanghelia timp de o săptămână – şi o făcea în mod neîntrerupt. Cred că, dacă şi noi am citi Sfânta Scriptură mai des – ca o necesitate a vieţii, atunci nu am fi creştini ortodocşi doar nominal, ci şi de facto, şi nu ar putea sectarii să-şi recruteze membrii din rândurile noastre cu atâta uşurinţă.

Pentru un creştin, lectura Sfintei Scripturi este o necesitate indispensabilă, este manifestarea setei de Dumnezeu, iar trăirea, în lumina Evangheliei, este manifestarea dragostei faţă de Dumnezeu Atotţiitorul.

Preot Constantin Cojocaru,

Sursa: http://preotconstantincojocaru.blogspot.md/