Să-i cerem Domnului să ne păzească copii aşa cum ştie El

Sfinţii sunt cu toţii deosebiţi, iar rugăciunea trebuie să fie deosebită doar în sensul să o spunem cu evlavie. De aceea, nu voi vorbi acum despre nişte texte concrete de rugăciune pentru copii sau despre unele icoane ale Maicii Domnului sau despre sfinţi cărora se roagă în special părinţii pentru copiii lor.

Nu voi vorbi pentru că acestea pot fi găsite în cele mai multe cărţi de rugăciuni. Vreau să spun altceva: atunci când ne rugăm pentru copii noştri, nu este important ce text rostim, ci felul în care ne rugăm, osâdria şi responsabilitatea noastră.  Adică să nu rostim rapid o listă de nume, de obicei după soţ şi soţie pomeneşti şi pe Mărioara, Ionuţ, Tatiana, ci să stăm în faţa Domnului pentru ei, spunând ce ne doare cel mai mult.

Câteodată este vorba despre sănătate, alteori despre obrăznicii, purtare rea sau răceala faţă de Biserică, faţă de cele sfinte. Să-I spunem Domnului ce ne doare cel mai mult în acel moment şi să-I cerem să-I păzească aşa cum ştie El, pe copii noştri.  Nu trebuie să-I sugerăm Domnului ce să facă, la ce şcoală să-l ajute pe copil să intre sau ce proprietăţi intelectuale să posede, ci să zicem doar : „Fie voia Ta…Văd ce se întâmplă cu fiul meu, mă doare şi nu pot să nu mă rog pentru aceasta. „

Rugându-ne trebuie să fim cinstiţi şi responsabili. În unele situaţii deosebite (boală, ispită, despărţire) trebuie să facem o anumită rânduială de rugăciune, mai cu osâdrie, citind un canon sau un acatist. Trebuie să ne îndepărtăm pentru o perioadă în vederea acestor rugăciuni pentru copii şi să mărturisim dragostea noastră pentru ei în rugăciunea aprinsă, iar nu în citirea unor nume. Anume aceasta va primi Domnul.