Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe Dumnezeu

Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe Dumnezeu. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele, sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El putere și întărire, ca să le răbdăm pe toate.

Precum El bate cu noblețe la ușa sufletului nostru, tot astfel și noi să cerem cu noblețe ceea ce dorim, și dacă Domnul nu ne răspunde, să contenim a mai cere. Atunci când Dumnezeu nu ne dă un lucru pe care îl cerem cu stăruință, înseamnă că are El rațiunea Lui. Are și Dumnezeu “tainele” Lui. De vreme ce credem în buna Sa pronie, de vreme ce credem că EL cunoaște toate ale vieții noastre și voiește totdeauna binele, de ce să nu arătăm încredere? Să ne rugăm simplu și lin, fără patimă și constrângere. Știm că trecut, prezent și viitor, toate sunt goale, descoperite și cunoscute înaintea lui Dumnezeu.

Precum zice Apostolul Pavel, … nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii Lui (Evr. 4, 13). Noi să nu stăruim; strădania aduce rău în loc de bine. Să nu căutăm cu tot dinadinsul a dobândi ceea ce cerem, ci să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu. Căci, cu cât “vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează. Așadar – răbdare, credință și liniște. Și chiar dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată și, dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie și când trebuie.

Să cerem în rugăciune numai mântuirea sufletelor noastre. N-a spus Domnul: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu… și toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33; Luca 12, 31)? Ușor, foarte ușor poate Hristos să ne dea tot ceea ce dorim. Iată taina: să nu vă puneți deloc în minte să cereți un anumit lucru. Secretul este să cereți unirea voastră cu Hristos în chip dezinteresat, fără să spuneți: “Dă-mi asta, dă-mi…”. Este de-ajuns să spunem “Doamne Iisuse, miluiește-mă”.

N-are trebuință Dumnezeu să-L înștiințăm noi despre feluritele noastre nevoi. El le cunoaște pe toate mult mai bine decât noi, și ne dăruiește iubirea Sa. Totul este să răspundem acestei iubiri prin rugăciune și prin păzirea poruncilor Lui. Să cerem să se facă voia lui Dumnezeu. Acesta este lucrul cel mai folositor, cel mai sigur pentru noi și pentru toți cei pentru care ne rugăm. Hristos ni le va da pe toate din belșug. Când există fie și cât de puțin egoism, nu se face nimic.

Extras din Ne vobește părintele Porfirie, Editura Egumenița, p. 197-198