Scopul principal al căsătoriei – împlinirea prin iubire

Împlinirea prin iubire este scopul principal al căsătoriei şi după aceea naşterea de fii, iar după aceea într-ajutorarea.

Este important dacă aveţi o imagine clară despre ce va să fie, atât cei necăsătoriţi, cât şi cei căsătoriţi să priviţi şi să analizaţi: în toate aceste puncte de sudură – unde sudura n-a fost bine făcută – ce nu am făcut, ce nu am cunoscut îndeajuns, poate prietenia a durat prea puţin? Nu am fost atenţi la cununie, la slujba care s-a făcut chiar pentru noi? Am fost prea bucuroşi şi n-am trăit momentul?

Preotul s-a rugat pentru noi, ne-a cununat şi noi n-am simţit asta. Ne-a unit şi n-am simţit fiorul unirii. Ce s-a întâmplat? E ceva care n-a mers? Dacă este, trebuie reparat. În măsura în care mai poate fi reparat.

De aici căsniciile nefericite, de aici idei aiurite preluate din Occident (şi destul de mult înghiţite şi de noi românii): căsătoriile de probă, etc, tot de aici discuţiile despre sex (pe toate drumurile), de aici expresii nepotrivite: a face sex, a face dragoste. Ele n-au nimic comun cu viaţa conjugală. A face sex nu înseamnă ca eşti un om echilibrat, iar a face dragoste de asemenea, expresia nu ne conduce la o idee sănătoasă.

Din Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 99-100