Sfânta Liturghie la mănăstirea Hâncu

În această duminică premergătoare marelui praznic al Rusaliilor,  Preasfinţitul PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, înconjurat fiind de un sobor de preoţi, a oficiat Sfânta Liturghie la mănăstirea Hâncu. Preasfinţia Sa a fost întâmpinat de către stareţa mănăstirii, Egumena Parascheva (CAZACU), dimpreună cu obştea monahală. Alături de preoţii slujitori ai acestei obşti monahale şi călugăriţele mănăstirii, la această sinaxă euharistică au luat parte şi credincioşii care au venit pentru a da slavă lui Dumnezeu şi pentru a pune început de pocăinţă şi de urcuş duhovnicesc spre praznicul Întrupării lui Hristos.

   Sfânta Liturghie a fost oficiată în Biserica  cu hramul „Sf. Mare Mucenic Pantelimon” de la demisolul Catedralei „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”. În cadrul Sfintei Liturghii a fost citită pericopa evanghelică intitulată – Rugăciunea arhiereascăa Mântuitorului Iisus Hristos, rostită înainte de pătimirile Sale (cf. Ioan 17, 1-13). Preasfinţia Sa a explicat credincioşilor prezenţi cu lux de amănunte importanţa înţelesurilor duhovniceşti desprinse din pericopa evanghelică menţionând că: Înainte de a trece prin suferinţa Crucii, Mântuitorul Iisus Hristos S-a rugat pentru Biserica Lui, care se va răspândi în toată lumea de-a lungul veacurilor. El S-a rugat ca toţi cei care cred în El „să fie una”, adică să trăiască în comuniune după cum Tatăl şi Fiul sunt una, adică trăiesc în comuniune desăvârşită, în dăruire reciprocă de iubire sfântă. El Se roagă pentru unitatea Bisericii, deoarece ştie că lumea păcatului este plină de ispite şi dezbinări, mai ales ca urmare a lucrării diavolului, a „dezbinătorului”, care caută să învrăjbească pe oameni şi să-i separe. Prin aceasta, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că nu este suficient să vorbim despre unitatea Bisericii, ci trebuie să ne şi rugăm pentru ea; să ne rugăm ca să putem păstra împreună dreapta credinţă, să ne rugăm ca să putem păstra împreunădreapta vieţuire şi să ne rugăm ca să putem păstra împreună sfânta unitate a iubirii frăţeşti sau comuniunea laolaltă între toţi cei care cred în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, adică în Sfânta Treime, ca fiind singurul Dumnezeu adevărat, Izvorul vieţii, al iubirii şi al bucuriei veşnice.

   Mântuitorul Iisus Hristos nu vorbeşte despre unitatea Bisericii într-o predică, ci în stare de rugăciune, ştiind cât de greu este ca într-o lume a păcatului şi a dezbinării să fie păstrată şi promovată unitatea sau comuniunea de credinţă şi viaţă sfântă. Totodată, El ştie că Tatăl ascultă rugăciunea Fiului, întrucât Fiul a păzit, ca Păstor al ucenicilor Săi, pe cei încredinţaţi Lui de către Tatăl. De aceea, Hristos Domnul spune: „I-am păzit şi le-am făcut lor cunoscut numele Tău”, adică numele deTatăl al unui Fiu veşnic, „Şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării” (Ioan 17, 6; 12), adică Iuda Iscarioteanul.

   La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa i-a îndemnat pe creştini să petreacă o perioadă de nevoinţă plină de fapte de milostenie, de pocăinţă şi de o trăire intensă cu Hristos, în Hristos şi pentru Hristos.

 Biroul de presă a Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni