Sfântul Prooroc Ilie cinstit în rugăciune la Mănăstirea Suruceni

Biserica Ortodoxă îl sărbătorește la data de 20 iulie/2 august pe unul dintre cei mai mari prooroci ai Vechiului Testament: Ilie Tesviteanul. Sfânta Liturghie oficiată în cinstea Sfântului Prooroc Ilie a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la slujba de Sărbătoare.

„Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos,” Sfântul Proroc Ilie a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea în secolul al IX-lea î.Hr. În această perioadă Regatul lui Israel era condus de împăratul Ahab, care s-a căsătorit cu principesa Izabela, fiica regelui Sidonului. Prin această căsătorie, deschizându-se calea cultului lui Baal, pentru cinstirea căruia a fost ridicat un jertfelnic, săvârşindu-se „fapte rele înaintea Domnului” (3 Regi 16, 30-34). În acest context, al îndepărtării de la dreapta credinţă, se prefigurează figura Proorocului Ilie, un slujitor neobosit al lui Dumnezeu.

Sf. Prooroc Ile este considerat unul dintre cei mai importanţi profeţi ai Vechiului Testament, purtător al puterii lui Dumnezeu, iar amintirea minunilor săvârșite de el a rămas vie în memoria poporului iudeu, chiar şi în timpul activităţii Mântuitorului Hritos, după cum reiese din mai multe pasaje ale Sfintelor Evanghelii.

Sfântul Ioan Gură de Aur îl descrie astfel: „Pe acel profet vestit, pe îngerul pământesc şi omul cel ceresc, pe cel ce mergea pe jos şi cârmuia cele cereşti, pe omul de trei coţi, care mergea întru înălţime, şi s-a urcat chiar la bolţile cerului, pe vistiernicul apelor, a cărui limbă a ajuns vistieria apelor şi cheia cerurilor, pe omul cel sărac, dar şi bogat, pe omul neînvăţat, dar şi filosof, sărac pentru că nu avea nimic, bogat însă pentru că ţinea cu limba sa norii ploii.”

În versetele 18 şi 24 din capitolul 17 al Cărţii a treia a Regilor, Ilie este menţionat ca „om al lui Dumnezeu”. Acest termen profetic, „om al lui Dumnezeu”, e întâlnit mai ales în cărţile Regilor, în istoriile despre Ilie şi Elisei, punând în evidenţă relaţia specială pe care o aveau aceştia cu Dumnezeu, precum şi darul facerii de minuni. La sfârşitul activităţii sale, Sfântul Ilie a fost ridicat la cer de un car cu cai de foc, iar tradiţia creştină spune că el este unul dintre cei doi martori care vor veni pe pământ la sfârşitul lumii pentru a vesti Parusia lui Hristos.

Sfântul Ilie a fost un om al rugăciunii. Pe muntele Carmel, la vremea jertfei de seară, se ruga stăruitor: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă, Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” Să-l rugăm pe Sfântul Prooroc Ilie să ne sprijine cu rugăciunle sale pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze pământul cu ploaie, iar inimile noastre împietrite, cu harul Său. Să ne ajute să ne păstrăm și să ne întărim credința. Să ne călăuzească pe calea vieții pentru a ne apropia de Apa Vieţii, Cel ce dăruieşte sens trecerii noastre prin lume.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, conform tradiţiei Bisericii, a fost săvârșită rânduială binecuvântării mierii.

„Cel ce pe Ilie Tesviteanul, în căruţă de foc, de pe pământ, Milostive, l-ai mutat la cer, Cuvinte, cu mijlocirile acestuia, mântuieşte-ne pe noi, cei credincioşi, care pe Tine Te slăvim!” (Stihiră la Vecernia Sărbătorii Sfântului Prooroc Ilie).

Sursa: https://manastireasuruceni.md/