„Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu…” Duminica Înfricoșătoarei Judecăți la Mănăstirea Suruceni

Vocația noastră este să fim după asemănarea lui Dumnezeu și tot ceea ce este mai mic decât aceasta nu este vrednic de om. (Mitr. Antonie de Suroj)

În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, numeroși creștini s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie, oficiată de slujitorii așezământului monahal. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul mănăstirii. Evanghelia acestei Duminici (Matei 25, 31-46) ne pune spre reflecţie duhovnicească momentul întâlnirii noastre cu Dumnezeu la sfârşitul veacurilor. Sfântul Grigorie Palama spune că la a doua venire a lui Hristos, toți îl vor vedea pe Dumnezeu, însă unii îl vor vedea ca lumină, iar alții ca foc mistuitor.

„Un om care se unește cu Hristos în viața aceasta și vede Lumina Necreată a fost deja judecat și nu trebuie să mai aștepte ce-a de-a doua venire a lui Hristos”. Această afirmație a Sfântului Simeon Noul Teolog ne amintește de cuvintele Mântuitorului: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.”  (Ioan 5, 24).

„Conform Părinților Bisericii există trei categorii de oameni ce au fost salvați: sclavii care urmează poruncile Domnului pentru a nu ajunge în Iad, salariații ce se străduiesc să câștige Raiul drept răsplată și fiii care ascultă voia Domnului din iubire pentru El. Astfel pe parcursul întregii vieți trebuie să avansăm treptat de la nivelul de sclav, la cel de salariat, și apoi să dobândim mentalitatea fiului. Adică să trecem de la teamă și de la dorința de recompensă la iubire. Să-L iubim pe Hristos pentru că El ne este mamă, tată, prieten, frate, soț și soție. Astfel putem transcede judecata,” menționează IPS Hieroteos Vlachos.

Trebuie să ne lărgim viziunea duhovnicească pentru a putea înțelege mai profund învățătura pildelor Mântuitorului Hristos despre judecată. Ele nu se referă doar la a face fapte bune, ci și la a fi, a fi în stare să recunoaștem glasul Păstorului cel Bun și a răspunde chemării Sale spre a fi pururea cu El: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34). 

Sursa: https://manastireasuruceni.md/