Viața Sfântului Inochentie, Mitropolitul Moscovei, luminător al Siberiei și Americii

Sfântul Ierarh Inochentie, Mitropolitul Moscovei (în lume Ivan Evseevici Popov-Veniaminov), s-a născut la 26 august 1797, în satul Anginskoe, în Eparhia Irkutskului, într-o familie de paracliser. Băiatul a învățat de timpuriu să citească și, încă de la vârsta de 7 ani, citea Apostolul în biserică. În anul 1806, a fost înscris la Seminarul din Irkutsk. Aici, fiind cel mai bun dintre elevi, tânărului i s-a dat numele de familie Veniaminov, în cinstea răposatului Arhiepiscop Veniamin al Irkutskului (+ 8 iulie 1814).

La 13 mai 1817, a fost hirotonit diacon la Biserica Bunei Vestiri din Irkutsk, iar la 18 mai 1821 a fost hirotonit preot.

Începând din anul 1823, a început slujirea misionară a celui care avea să devină Apostolul Americii și al Siberiei. Timp de 45 de ani, Sfântul Ierarh Inochentie și-a dedicat viața luminării popoarelor din Kamceatka, Insulele Aleutine, America de Nord, Iakuția și Ținutul Habarovsk, săvârșindu-și lucrarea apostolică în condiții aspre și înfruntând numeroase primejdii pentru viață.

Sfântul Ierarh Inochentie a botezat zeci de mii de oameni, a zidit biserici, pe lângă care a întemeiat școli, în care el însuși îi învăța pe oameni principiile vieții creștine. În această lucrare l-au ajutat mult și cunoștințele sale în diferite meșteșuguri și arte.

Sfântul Ierarh Inochentie a fost un propovăduitor deosebit. Săvârșind Dumnezeieștile Liturghii, slujbe de mulțumire și privegheri de toată noaptea, el îi învăța neîncetat pe credincioși. În timpul numeroaselor sale călătorii, Sfântul Ierarh Inochentie studia limba, viața, obiceiurile și datinile popoarelor în mijlocul cărora propovăduia.

Lucrările sale în domeniile geografiei, etnografiei și lingvisticii au dobândit o recunoaștere deosebită. El a alcătuit alfabetul și gramatica limbii aleute-lisiev, traducând în această limbă Catehismul, Evanghelia și numeroase rugăciuni. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, „Călăuzire spre Împărăția Cerurilor” (1833), a fost tradusă în limbile mai multor popoare mici ale Siberiei și a cunoscut peste 40 de ediții.

Datorită ostenelilor Sfântului Ierarh Inochentie, în anul 1859, pentru prima dată, iakuții au putut auzi Cuvântul lui Dumnezeu și participa la slujbele dumnezeiești în limba lor maternă.

La 29 noiembrie 1840, Mitropolitul Filaret al Moscovei l-a tuns în monahism pe părintele Ioan, dându-i numele Inochentie, în cinstea Sfântului Ierarh Inochentie de Irkutsk. La 15 decembrie, Arhimandritul Inochentie a fost hirotonit episcop de Kamceatka, Kurile și Aleutine. La 21 aprilie 1850, Episcopul Inochentie a fost ridicat la rangul de arhiepiscop.

Prin rânduiala lui Dumnezeu, la 5 ianuarie 1868, Sfântul Ierarh Inochentie a devenit urmașul Mitropolitului Filaret pe scaunul întâistătătorilor Moscovei. Prin intermediul Sfântului Sinod, Mitropolitul Inochentie a contribuit la consolidarea experienței de veacuri a Bisericii Ortodoxe Ruse în domeniul misionar. Încă din anul 1839, el propusese un proiect pentru îmbunătățirea organizării activității misionare.

Prin grija Mitropolitului Inochentie a fost înființată Societatea Misionară, iar Mănăstirea Pokrovsk din Moscova a fost transformată într-o mănăstire misionară. În anul 1870 a fost înființată Misiunea Spirituală Ortodoxă din Japonia, avându-l în frunte pe Arhimandritul Nicolae Kasatkin, devenit mai târziu Sfântul Ierarh Nicolae al Japoniei, pomenit la 3/16 februarie. Sfântul Ierarh Inochentie i-a transmis acestuia o mare parte din experiența sa duhovnicească și misionară.

Deosebit de rodnică a fost și lucrarea Sfântului Ierarh Inochentie în administrarea Eparhiei Moscovei. Prin strădaniile sale a fost zidită Biserica Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din cadrul Academiei Teologice din Moscova.

Sfântul Ierarh Inochentie s-a mutat la Domnul la 31 martie 1879, în Sfânta și Marea Sâmbătă, și a fost înmormântat în Biserica Duhului Sfânt din Lavra „Sfânta Treime” a Sfântului Serghie.

La 6 octombrie 1977, Sfântul Ierarh Inochentie a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă și trecut în rândul sfinților.

Pomenirea sa se săvârșește de două ori pe an: la 31 martie/13 aprilie – în ziua fericitei sale adormiri, și la 23 septembrie/6 octombrie – în ziua canonizării sale.