Vreau să fiu fericită!

Lecţii de suflet

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Evanghelia după Matei

Pe timpul sovieticilor, o fetiţă dintr-un sat moldovenesc a auzit la radio: „Copiii din Uniunea Sovietică sunt cei mai fericiţi din lume”. Cunoscând traiul deloc uşor al familiei sale, ea şi-a întrebat mama: „Oare unde o fi această ţară? Vreau şi eu să fiu fericită!”.

Cu toţii vrem să fim fericiţi. Dar ce este fericirea?

Uniunea Sovietică, fiind ateistă, adică păgână, a declarat construirea raiului pe pământ. Propagandiştii puterii măsurau fericirea în tone de grâu şi hectare de pădure pe cap de om.

Marchetologii ţărilor de azi care se închină idolului consumerismului, între care îşi face loc şi Moldova, măsoară fericirea în litri de lapte de pasăre şi perechi de pantofi pe cap de locuitor.

Fericirea însă nu ţine atât de trup, cât de suflet. Este o stare a sufletului. Nu ţine de verbul „a avea”, ci de „a fi”, „a da”, „a iubi”. Putem fi fericiţi numai prin iubire, prin dragoste faţă de Dumnezeu şi de aproapele.

Te simţi fericit făcând o faptă bună. Neştiută de nimeni. Numai de tine. Şi de Dumnezeu.

Te simţi fericit spunând un cuvânt de încurajare, de susţinere, de compasiune, de apărare a adevărului.

Cu toţii vrem să fim fericiţi. Şi e normal să căutăm fericirea. Dar nu în bunurile şi plăcerile trecătoare, ci în lucrările bineplăcute lui Dumnezeu, în virtuţile mântuitoare de suflet.

Leo BORDEIANU

Sursa:  http://scara.md/