Header image

Moldova înainte de vizita Patriarhului Kiril şi după

Articolul de mai jos se referă la vizita din 2011 a patriarhulu Kiril la Chișinău. El este interesant în măsura în care a fost scris pînă la vizită, uzînd de argumente și previziuni care veneau în răspăr cu panica mediatică moldovenească, iar timpul care s-a scurs dă ocazia de a judeca în ce măsură cele afirmate atunci s-au adeverit. Deoarece articolul (apărut în revista VIP), nu a avut răspîndirea necesară atunci, îl publicăm acum, mai ales că vizita patriarhală de acum pare să împlinească planul abandonat al vizitei precedente.

Suspansul vizitei patriarhului Moscovei naşte monştri

Vizita patriarhului Moscovei, anunţată cu multă pompă încă în primăvară, a stârnit la Chişinău un val de comentarii nu tocmai loiale. Poate şi acesta este motivul pentru care sejurul patriarhal, prevăzut pentru perioada 8-12 octombrie, şi-a redus din elan. Patriarhul se va afla în Moldova o singură zi. O vizită de patru zile a patriarhului Moscovei, cu escale în fiecare eparhie, ar fi pus Moldova într-o situaţie specială în faţa opiniei publice internaţionale, dar mai ales a celei ruseşti. Cum ar fi arătat Moldova în aceste patru zile? Uşor de ghicit. Îmi amintesc că Putin, la summitul de la Petersburg, i-a refuzat lui Bush hatârul de a se plimba cu bicicleta pe Nevsky Prospekt din motivul că ar bloca circulaţia cu escorta sa şi ar deranja viaţa tihnită a petersburghezilor. Se spune însă că patriarhul Kiril n-ar fi deranjat traficul moldav pentru că ar fi zburat cu elicopterul dintr-o eparhie în alta. Cum se zice, s-ar fi pogorât din cer printre moldoveni. Dar n-a fost să fie. Vizita patriarhului va fi scurtă, protocolară şi, probabil, fără prea mari urmări politice. Comentariile legate de stratagemele politiceşti ale vizitei patriarhale sunt motivate doar în parte, ridicând şi unele probleme false. Suspansul vizitei patriarhului Moscovei naşte monştri. E foarte posibilă şi viceversa aşteptărilor: vizita primului ierarh al Rusiei la Chişinău ar putea fi un eşec pentru Moscova. Acest fapt poate că a fost luat în calcul atunci când s-a decis reducerea din amploare a evenimentului.

Moldova ca stat model, cu o mitropolie unitară şi prosperă

Adevărata problemă pe care se străduie din răsputeri să o rezolve patriarhul Kiril este cea a integrităţii propriei patriarhii. Patriarhiei Moscovei îi este extrem de greu să se menţină unitară, atât datorită dimensiunilor sale, cât şi faptului că este singura structură care s-a menţinut în întreg spaţiul ex-sovietic, într-un timp când majoritatea republicilor membre URSS fac eforturi să scape de tarele comunismului şi sovietismului, ba chiar duc o politică antirusească. Dorind să-şi păstreze integritatea canonică, patriarhul Moscovei în chip fatal trezeşte impresia că promovează politica imperialistă a Rusiei, sovietică sau modernă, dar imperialistă. Prin urmare, destabilizarea patriarhiei Moscovei este direct proporţională cu eforturile patriarhului de a o păstra, adică: cu cât patriarhul este mai activ politic, mai la braţ cu Kremlinul, mai prezent în zonele de conflict, cu atât reacţia antirusească şi deci, anti patriarh şi Patriarhie este mai mare. În ultimii doi ani s-au încins şi mai mult spiritele în Caucaz, în Ucraina şi chiar în inima Rusiei. Recent a apărut o aşa-zisă mitropolie a Abhaziei, care nu se doreşte în cadrul Patriarhiei Moscovei. Sinodul Mitropoliei Ucrainei, cea subordonată Moscovei, are tot mai mulţi episcopi ostili Rusiei. Teama de a pierde Ucraina este motivul deselor vizite ale patriarhului Kiril la Kiev. Vizita în Moldova este şi ea un preludiu la vizita în Ucraina, care va urma imediat. Se pare că Moldova, cuminte şi chibzuită, devine o zonă model pentru celelalte republici şi chiar pentru Rusia. Aici mitropolia subordonată Moscovei este majoritară, compactă, cu mare influenţă în stat, stabilă. Pe fondul crizei de acasă, când Patriarhia emite decrete peste decrete şi recurge la măsuri tot mai drastice pentru a înnăbuşi răscoalele preoţeşti din Rusia, vizita în Moldova l-ar putea înfăţişa pe patriarh ca pe un tată iubitor, blând şi înţelept păstor, în mijlocul unei familii unite şi prospere. Această imagine idilică, preluată de televiziunile ruseşti, dar mai ales de cele duhovniceşti ale Patriarhiei, ar trebui să devină o mustrare pentru toţi rascolnicii din întreg cuprinsul Sfintei Patriarhii a Moscovei. Pentru a asigura acest cadru idilic, mitropolitul Ilarion, şeful departamentului de Externe al Bisericii Ruse, a fost în prealabil la Bucureşti, făcând totul pentru a evita un nou scandal pe seama Mitropoliei Basarabiei. Iar Bucureştiul a fost de acord.

Între politică şi canonicitate

În lumea modernă vizitele patriarhilor, după modelul papei, care reprezintă statul Vatican, au devenit un act politic sau, dacă vreţi, diplomatic. Cu câteva mici excepţii, patriarhiile au biserici în diverse state, care au fiecare legile lor. De pildă, patriarhul Constantinopolului, zis şi ecumenic, are reşedinţa în Turcia, un stat musulman şi, desigur, îşi coordonează vizitele spre propriile eparhii, risipite în întreaga lume, constrâns de tot arsenalul diplomatic. Canonic, orice vizită între ierarhi este o chestiune internă a bisericii şi ar trebui să poarte un caracter pur pastoral. Altminteri stau lucrurile în lumea noastră secularizată, când patriarhii, fie ai Rusiei sau ai României – pentru că Moldova are biserici subordonate canonic acestor două patriarhii – , au nevoie să-şi coordoneze vizita şi cu conducerea statului. Nici guvernanţii nu se dau în lături de la vizitele patriarhilor. De pildă, premierul Filat a declarat că vizita patriarhului Kiril va însemna foarte mult pentru Moldova cu mult înainte ca vizita să se producă. În orice caz, politica a jucat, şi de această dată, feste credincioşilor din Moldova. Adevărata pricină a scurtării vizitei pare să fie Transnistria. Pentru a evita scandalul cu Chişinăul, patriarhul Kiril a renunţat la vizita sa la Tiraspol, iar pentru a evita scandalul cu Tiraspolul, a renunţat ulterior la vizitele la Edineţ, Bălţi, Ungheni şi Cahul. Dar de ce a refuzat să viziteze Moldova patriarhul Daniel? Să fie tot politica de vină?

E bine sau e rău că vine patriarhul Moscovei în Moldova? Şi ce a mai zis Preafericirea Sa despre moldoveni?

E bine sau e rău că vine patriarhul Moscovei în Moldova? Eu cred că e bine. Moldovenii s-au supărat pe patriarhul Moscovei atunci când acesta a zis că Moldova este parte integrantă a lumii ruse. De exemplu, doamna Timoşenko nu s-a supărat când acelaşi patriarh, în timpul unei întrevederi oficiale cu dumneaei (pe când Timoşenko era premier), a mărturisit că este impresionat de sfinţenia Ucrainei şi că aceasta se datorează forţei pe care o are lumea rusă. Timoşenko i-a răspuns: „Şi eu mă bucur că sunteţi impresionat de sfinţenia Ucrainei, căci de aici s-a dus sfinţenia în toată Rusia”. Parafrazând-o pe Timoşenko, ar trebui să spunem şi noi că lumea rusă nu ar fi fost ce este fără moldoveni. Mă refer în plan spiritual. Prima academie a ruşilor a fost înfiinţată de Antioh Cantemir, un moldovean. Academia teologică din Kiev e opera mitropolitului Petru Movilă, alt moldovean. „Dobrotoliubia” (o enciclopedie patristică) de care se folosesc ruşii până azi, a fost tălmăcită şi alcătuită de Cuviosul Paisie Velicikovski la vestita lavră moldavă, Neamţ. Multe din mănăstirile însemnate ale Rusiei au fost fie înfiinţate, fie renăscute de monahi plecaţi din Moldova istorică, ucenici ai Cuviosului Paisie. Dacă ar mai fi adevărat ce se spune, că Putin e moldovean şi că s-a numit în copilărie Putină, atunci nu mai rămâne mai nimic din Rusia, toată e a moldovenilor. Păcat că moldovenii şi, îndeobşte, tot neamul românesc nu-şi cinstesc înaintaşii. E destul ca cineva să fi plecat în Rusia, în Franţa sau în altă parte, că cei de acasă îl şi declară duşman, îl şterg din catastif. Grigore Vieru a zis, odată, cu referire la Druţă şi politica lui pro-rusească, cum că neamul nostru nu are atât de multe genii încât să-şi permită să renunţe la ei din motive politice. Şi i-a dat ca exemplu pe ruşi, care îi ţin laolaltă pe Tolstoi şi Dostoievski, Maiacovski şi Soljeniţîn, Lenin şi ţarul Nicolai. Nu ştiu dacă patriarhul Kiril, atunci când a zis că Moldova este parte integrantă a lumii ruse, s-a referit la aportul moldovenilor la dezvoltarea culturii şi spiritualităţii ruse, dar cine mă opreşte să înţeleg anume astfel? Prin urmare, Moldova şi până la vizita patriarhului Moscovei a fost o ţară mănoasă, cu oameni credincioşi şi unii chiar deştepţi, învăţaţi, cuviincioşi, buni ostaşi, gospodari. Şi după, va rămâne tot aşa, dacă nu se va lua cu alte treburi…

Autor: Egumen Savatie Baștovoi

Sursa: www.noulneamt.md

Contact Form Powered By : XYZScripts.com