Header image

Să ne alipim cu mintea de peştera din Betleem şi sufletul nostru va simţi bucuria sărbătorii

5:24, miercuri, 4 ianuarie, 2017 | Cuvinte-cheie: ,

Orice sărbătoare creștină pentru a fi înțeleasă mai bine și de a o trăi mai profund, este nevoie să cunoaștem mai multe despre importanța și semnificația acelei sărbători.

Întrucât ne apropiem de marea sărbătoare Nașterea Domnului, nu doar că avem un prilej în plus, ci este chiar o datorie și o necesitate pentru fiecare creștin, să cunoaștem mai multe despre această sfântă sărbătoare. De multe ori, ca și oameni, atunci când ni se dă un sfat sau suntem îndemnați la o oarecare lucrare sfânt, ignorăm ce ni se spune sau avem tendința să zicem: Da cine este el să mă învețe și să-mi spună ce să fac! De aceea, așa cum spune și Sfântul Teofan Zăvorâtul: „Nu mă voi strădui să vă pătrund de importanța și bucuria acestei sărbători prin cuvintele mele”, ci ale Sfinților Părinți, pentru că astfel, poate-poate vom fi mai conșteincioși și ne vom trezi la o realitate spirituală mai profundă.

Sfântul Apostol Pavel le spune evreilor, dar și nouă în egală măsură: „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile”.  (Evrei 1, 1-2)

Părinţii Bisericii, începând cu Sfântul Atanasie cel Mare ne spun că: „Dumnezeu Se face om pentru ca pe om să-l facă dumnezeu”. În acelaș sens ne vorbesc și părinții filocalici Varsanufie și Ioan zicând: „S-a făcut Fiul lui Dumnezeu Om pentru tine omule, fă-te și tu dumnezeu pentru El!” Iar Sfântul Ioan Maximovici într-o predică la Nașterea Domnului spune: ,,Pentru noi, oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a coborât El din ceruri pe pământ. Fiul lui Dumnezeu va primi firea omenească, pentru ca pe om să-l unească din nou cu Dumnezeu. El a coborât pe pământ când omenirea ajunsese la cea mai josnică decădere morală, când oamenii se chinuiau nevăzând nici o ieşire”.

Neîntrecutul predicator al Ortodoxiei, Sfântul Ioan Gură de Aur, într-o omilie la Nașterea Domnului spune așa: „Sărbătoarea Nașterii Domnului după trup este maica tuturor sărbătorilor. Dacă nu era Nașterea nu erau nici celelalte sărbători împărătești, Boboteaza, Schimbarea la Față a Mantuitorului, Învierea și Înălșarea Domnului. Așadar, toate praznicele împărătești sunt unite între ele, însă noi le despărțim pentru a le putea sărbatori si pentru a aprofunda semnificația lor”.

Sfântul Simeon Noul Teolog ne atenționează despre importanța Nașterii Domnului astfel: „Să luăm aminte că Hristos nu S-a născut doar trupește odată în Betleem, ci Se naște duhovnicește în sufletul fiecărui credincios, dacă primim cu credință Sfintele Taine și prin păzirea sfintelor porunci. Deci, fiecare din noi Îl putem zămisli pe El în sufletul nostru, nu în chip trupesc, cum L-a zămislit Fecioara Maria, ci înțelegător și ființial, prin harul Sfântului Duh”.

Întrucât majoritatea oamenilor caută în fel și chip fericirea, dorindu-și să fie cât mai fericiți, e bine să luăm aminte și la ce ne învață Sfântul Grigore Palama: „Adevărata fericire este în noi înșine, dacă în noi s-a născut și sălășluiește Dumnezeu”.

Sfântul Teofan Zăvorâtul ne îndeamnă duhovnicește în privința Nașterii Domnului astfel: „Mergeţi la Pruncul cel înfăşat şi culcat în iesle şi căutaţi la El izbăvire de toate relele care vă împresoară, fiindcă acest Prunc este Hristos, Mântuitorul lumii”.

Un al Sfânt rus, Ioan de Kronstadt ne spune așa: „Cei care cred în venirea lui Hristos pe pământ, în întruparea și nașterea Sa, se înalță neîncetat cu gândul și cu inima spre cele de Sus. Voința lor este îndreptată mereu către cele înalte, către Dumnezeu, către cele cerești, nu se lasă ispitiți de desfătarile pământești și onorurile pământești”.

Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Hristos sa născut în iesle, așezîndu-se ca o hrană pentru omenirea care prin păcatele sale devenise îndobitocită. Și mîncînd din această hrană să poată deveni din nou om și apoi să tindă spre îndumnezeire”.

Foarte frumos ne îndeamnă un părinte înduhovnicit al zilelor noastre: ,,Astăzi a venit plinirea vremurilor. Astăzi bucuriile îngerilor cu ale oamenilor s-au amestecat, cerul cu pământul s-a împăcat, Dumnezeu pe pamant S-a deșertat și oamenilor S-a arătat. Astăzi Vechiul și Noul Testament în Betleem s-au întâlnit. Astăzi proorocii se veselesc, văzând că se împlinesc cele mai înainte arătate de ei. Astăzi Adam și Eva cu bucurie vin să se închine Noului Adam. Să mergem, fraților, la peștera cea din Betleem, călăuziți de steaua credinței, ca să vedem minunea ce s-a săvârșit”. (părintele Iachint al Putnei)

Pentru cei cu adevărat credincioși nu mulțimea cuvintelor îi mișcă spre trăiri duhovnicești, ci sfințenia gîndului cu care sunt îndemnați spre aceasta. De aceea nu vom mai lungi cuvântul nostru, ci vom încheia cu îndemnul Sfântului Ioan Maximovici: „Depărtându-ne de deşertăciunea pământească, să ne alipim cu mintea de peştera din Bethleem şi sufletul nostru va simţi bucurie nepământească, iar gura va slavoslovi împreună cu îngerii: Slavă pogorârii Tale, Unule lubitorule de oameni”.

                                               Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni

Contact Form Powered By : XYZScripts.com