Tu ştii că te iubesc. 150 de sonete de Dumitru Ichim
9:56, joi, 1 decembrie, 2016 | Cuvinte-cheie: apariții editoriale, dumitru ichim, sonete, tu stii că te iubesc
Cînd eram copilandru, avînd drept singură avere caietul meu de poezii, visam să am o editură la care să public cărțile tinerilor poeți săraci. Dumnezeu mi-a îndeplinit dorința: am o editură și astăzi vă anunț alegerea mea în materie de poezie contemporană, tînărul poet Dumitru Ichim, în vîrstă de doar 72 de ani.
Această minunată culegere de sonete este cartea pe care mirele‑preot a scris‑o către mireasa răpusă de cancer. Preotul Dumitru Ichim este mirele nins, dar care nu încetează să se mire de iubita sa nici dincolo de moarte. Puține povești sînt capabile să tulbure și să înalțe atît de mult. O carte în care nunta atinge culmile ei cosmice, unde dragostea dintre mire și mireasă se amestecă în taina zidirii și a mîntuirii lumii, iar vinul care se toarnă la această nuntă e vinul cel din urmă, preschimbat în taină, pe care cititorul este chemat să‑l bea asemenea nunului din Cana.
Cele 150 de sonete, numerotate de la 245 (cifra la care a rămas Vasile Voiculescu, în strădania sa de a surprinde ultimele sonetele închipuite ale lui Shakespeare într‑o traducere imaginară), este o carte care va bucura prin profunzimea de idei și desăvîrșirea stilului.
Iubirea a biruit inca o data moartea si poezia a legat „paunul cu capul de sopirla”. Astazi, cind cancerul rapune in fiecare neam pe cineva, cartea aceasta ne va invata sa privim dincolo de moarte si suferinta, in Imparatia Iubirii, de unde am venit si incotro ne vom intoarce.
Din sutele de distribuiri si mia de aprecieri primite pe FB, am vazut ca oamenii au cautat singuri istoria acestei iubiri minunate. Au aflat, desigur, ca Guvernul Canadei a decretat ziua de solidaritate cu bolnavii de cancer chiar de ziua de nastere fiicei parintelui Dumitru Ichim, care, copila fiind, a strabatut Canada pe role pentru a stringe bani pentru mama bolnava. A reusit. Iar acum Cristina Ichim este cercetator cu descoperiri brevetate in domeniul tratarii cancerului, de altfel ca si fratele sau mai mare, Toma Ichim.
Cititi si bucurati-va. Am avut marea onoare sa ingrijesc aceasta carte, sa o impodobesc cu acuarele, cu ornamente, cu cea mai buna hirtie, cu toata dragostea mea. Multumesc parintelui Dumitru pentru tot. Si nu Va mai intrebati daca o fi aflat migdalul ca sinteti indragostit! A aflat sigur! Si nu numai migdalul, o lume intreaga a aflat…
__________________________________________
De ce n‑am fost cu tine ca fiara de hapsân?
Cum de‑am lăsat ca moartea să‑ți fie tot, chiar timpul?
Pe‑atunci, mere de aur şi basm purtai în sân.Puteam să fim alături – oglindă în oglindă!
Ai fi avut și‑azi părul ca peana de la corb,
Inel din păpădie și‑un braț să te cuprindă.
Iaz mi‑ai fi fost prin codri, sărut c‑o stea să‑ți sorb.
O, nu te cert de cârja ce‑o tremuri pentru scuze,
Și nici pentru obrazul boțitului șofran.
Îmi ești la fel de dragă, cât încă porți pe buze,
Ironică și mândră, surâsul de mărgean.
Eu te‑am zidit de vie să‑mi fii la psalmi fereastră.
Aici nu intră timpul, aceasta‑i cartea noastră!