Părintele Paisie de la Sihla despre deznădejde

“Ce-i aia disperare si deznadejde? Deznădejdea, disperarea, e cel mai mare păcat. Nu spune așa, că “eu n-am să mă mai mântuiesc, că eu degeaba mă rog“, nu! Tu să spui așa: “De unde-s gândurile astea? Ba nu. Eu, cu ajutorul Măicuței Domnului, am să mă mântuiesc.” Ușa raiului e deschisă, tată. Numai noi să vrem să intrăm în el, Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Mai aduce pe câte unul și cu de-a sila, mai trimite o boală, un necaz, dar “pe dătătorul de bunăvoie îl iubește Dumnezeu“.

Poate că scrie undeva: “Orice păcat e iertat, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă niciodată“… D’apoi ce, e gândul tău? Nu! E hula lui, a vrăjmașului. Diavolul ăsta face – îți dă gânduri de hulă, ca să te aducă la disperare, și apoi tot el îți amintește că hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă niciodată. Nu, tătuca, e hula lui. Dar tu vii la spovedanie și spui ce ți-a venit în gând: “Părinte, am gânduri de hulă, am gânduri spurcate asupra Maicii Domnului, asupra lui Dumnezeu, asupra icoanelor, asupra călugărilor, asupra preoților…” Gândurile trebuie spuse din vreme. Ce-i aia disperare? Vii, spui și te ridici iar. Spovedania e al doilea botez. Prin taina spovedaniei te ridici iar. Și tot timpul ăsta faci: cazi și te ridici… Nu te lași în disperare.

Cum nu-L iubești pe Dumnezeu? Astea sunt gânduri de la diavolul… Taci din gură. Cum nu crezi? Dar cine te-a adus aici, la mănăstire? Ce asculți tu ce spune vrăjmașul? Și de ce să nu te mântuiești? Nu, tătucă… lasă, cu nădejdea la Maica Domnului, o să ne mântuim noi. Că dacă le-am putea face pe toate, ne-am mândri, și ar fi mai rău: “Rugăciunea minții o am, milostenie fac…” Dar dacă vezi că nu poți face, te mai smerești. “Puterea lui Dumnezeu întru neputințe se desăvârșește.” Tu fă tot ce depinde de tine. Mai te rogi, mai te spovedești, mai mergi la biserică, mai te împărtășești – măcar la o lună… Și nu te teme, că nu te duci în iad. Vinerea postește până când ți-e foame. Mai citește câte o carte, spune mereu “Doamne Iisuse” și să n-o uiți pe Maica Domnului. (…) Și fă tot ce depinde de tine…

Asa, tătucă. Hai să punem și noi de acum început bun. Noi trăim cu nădejdea vieții de dincolo…”

Sursa: sfaturiortodoxe.ro