Sfântul Maxim Mărturisitorul – Cuvinte pentru o bună vieţuire

• Folosindu-ne cu dreaptă judecată de înțelesurile lucrurilor, dobândim cumpătare, iubire și cunoștință. Iar folosindu-ne fără judecată, cădem în necumpătare, ură și neștiință.

• „Gătit-ai înaintea mea masă”… și cele următoare. „Masa” aici înseamnă virtutea lucrătoare. Căci aceasta ne-a fost gătită de Hristos „împotriva celor ce ne necăjesc”. Iar „untul-de-lemnul care unge mintea” este contemplația făpturilor. „Paharul” e cunoștința lui Dumnezeu. Iar „mila Lui” Cuvântul Său și Dumnezeu. Căci Acesta, prin întruparea Lui, ne „urmărește în toate zilele”, până ce ne va prinde pe toți cei ce ne vom mântui, ca pe Pavel. Iar „casa” înseamnă împărăția în care sunt reașezați toți sfinții. În sfârșit, „îndelungarea de zile” este viața veșnică.
• Păcatele ne vin prin reaua întrebuințare a puterilor (facultăților) sufletului: a celei poftitoare, irascibile și raționale. Neștiința și nechibzuința vin din reaua întrebuințare a puterii raționale. Ura și necumpătarea din reaua întrebuințare a puterii irascibile (iuțimea) și poftitoare. Iar din buna întrebuințare a acestora ne vine cunoștința și chibzuința, iubirea și cumpătarea. Dacă e așa, nimic din cele create și făcute de Dumnezeu nu este rău.
• Nu mâncărurile sunt rele, ci lăcomia pântecelui; nici facerea de prunci, ci curvia; nici banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava deșartă. Iar dacă-i așa, nimic nu e rău din cele ce sunt, decât reaua întrebuințare, care vine din negrija minții de a cultiva cele firești.
• Răul din draci stă în acestea, zice fericitul Dionisie: „în mânia fără judecată, în poftirea fără minte, în închipuirea pripită.” Iar lipsa de judecată, lipsa de minte și pripirea la ființele raționale sunt scăderi ale rațiunii, ale minții și ale chibzuinței. Scăderile însă vin după aptitudini. Așadar, a fost odată când era în ei rațiune, minte și chibzuială cuviincioasă. Iar dacă-i așa, nici dracii nu sunt prin fire răi, ci prin reaua întrebuințare a puterilor firești s-au făcut răi.
• Unele dintre patimi pricinuiesc necumpătare; altele ură; și iarăși altele și necumpătare și ură.
• Multă mâncare și mâncarea cu plăcere sunt pricini de necumpătare; iubirea de argint și slava deșartă sunt pricini de ură față de aproapele. Iar maica acestora, iubirea trupească de sine, este pricina amândurora.
• Iubirea trupească de sine este iubirea pătimașă și nerățională față de trup. Ei i se împotrivește iubirea și înfrânarea. Cel ce are iubirea trupească de sine e vădit că are toate patimile.
• „Nimenea, zice Apostolul, nu și-a urât trupul său”, dar „îl strunește și îl târăște robit”, nedându-i nimic mai mult afară de hrană și îmbrăcăminte, iar din acestea numai atâta cât este de trebuință pentru a trăi. Așa își iubește cineva fără patimă trupul și-l hrănește ca pe un slujitor al celor dumnezeiești și-l încălzește numai cu cele ce-i împlinesc cele de trebuință.
• Pe cine iubește cineva, pe acela se și grăbește să-l slujească. Dacă iubește deci cineva pe Dumnezeu, acela se și grăbește să facă cele plăcute Lui. Iar dacă își iubește trupul, se grăbește să împlinească cele ce-l desfătează pe acesta.
• Lui Dumnezeu Îi place iubirea, cumpătarea, contemplația și rugăciunea, iar trupului lăcomia pântecelui, necumpătarea și cele ce le sporesc pe acestea. De aceea: „Cei ce sunt în trup nu pot să placă lui Dumnezeu”. Iar „cei ai lui Hristos și-au răstignit trupul dimpreună cu patimile și cu poftele”.
• Dacă mintea înclină spre Dumnezeu, are trupul ca rob și nu-i dă nimic mai mult decât cele de trebuință pentru a trăi. Iar dacă înclină spre trup, e robită de patimi, punând pururea grija ei în slujba poftelor.
• Dacă vrei să biruiești gândurile, tămăduiește-ți patimile și ușor le vei scoate afară din minte.
• Nu te măsura pe tine cu cei mai slabi, ci tinde spre porunca dragostei.
• Dacă păzești porunca dragostei, de ce lași să se nască în tine amărăciunea?
• Nu din trebuință e râvnit aurul, ci pentru împlinirea plăcerilor.
• Trei sunt pricinile dragostei de bani: iubirea de plăcere, slava deșartă și necredința.
• Iubitorul de plăceri iubește banii pentru desfătări, iar necredinciosul din teamă de viitor.
• Patru sunt oamenii care se îngrijesc de bani, dar doar economul o face drept.
• Gândurile patimilor întunecă mintea, împiedicând rugăciunea.
• Dumnezeu Se cunoaște pe Sine și cele făcute de El.
• Dumnezeu Se cunoaște în ființa Sa, Sfintele Puteri prin participare.
• Lucrurile create sunt percepute de minte diferit de Dumnezeu.
• Ființa rațională se împărtășește de Dumnezeu prin existență și fericire.
• Dumnezeu a împărtășit ființelor raționale existența, veșnicia, bunătatea și înțelepciunea.
• Firea rațională se împarte în îngeri și oameni, iar îngerii în sfinți și demoni.
• Dumnezeu nu are nimic contrariu Lui.
• Virtutea și cunoștința sunt sămânța nepătimirii, iar nepătimirea este sămânța iubirii dumnezeiești.
• Iubirea este sămânța cunoașterii dumnezeiești.

• Dragostea duhovnicească nu încetează niciodată.