„Veniți, toți credincioșii, să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos!” Sărbătoarea Învierii Domnului la Mănăstirea Suruceni

„Toată istoria creştinismului nu este altceva decât istoria unei singure şi unice minuni, a minunii Învierii lui Hristos, care se continuă neîntrerupt în inimile creştinilor, zi de zi, an de an, veac de veac, până la cea de-a doua venire.” (Sfântul Iustin Popovici)

Sărbătoarea Învierii Domnului a adunat la Mănăstirea Suruceni numeroși credincioși, veniți să participe, alături de obștea monahală, la Sărbătoarea Luminii — a Luminii Preasfintei Treimi, a Luminii necreate, neapuse și neapropiate, adusă în lume de Hristos, „Lumina lumii” (Ioan 8, 12). Slujba Învierii a fost oficiată de soborul de preoți al așezământului monahal, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de corul de maici al mănăstirii, sporind frumusețea și solemnitatea momentului pascal.

Învierea Domnului este cel mai mare eveniment din istoria lumii, dovada cea tare a dumnezeirii Mântuitorului și temeiul care arată originea divină a creștinismului. Învierea lui Hristos este izvorul propriei noastre învieri și minunea care dă sens vieții noastre, fiind însăși inima credinței creștine. Hristos Cel Înviat transfigurează, prin credință, iubire și har, întreaga noastră ființă, unindu-ne cu El, Cel ce este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).

Despre înțelesul adânc al acestei Sărbători, Înaltpreasfințitul Hierotheos Vlachos spune că „înțelesul teologic al sărbătorii se află în învierea omului căzut și în înnoirea firii omenești. Prin Învierea lui Hristos este lepădat omul cel vechi și se trăiește zidirea cea nouă. Toate sunt acum noi. Ziua mântuitoare a fost cea a Învierii lui Hristos, astfel încât, de fiecare dată când prăznuim Paștile, sărbătorim însăși ziua mântuirii noastre. Mântuirea omului nu este despărțită de Învierea lui Hristos. Hristos Cel Înviat S-a făcut începătură mântuirii noastre. Prin Hristos dobândim toate cele bune care țin de înnoirea firii noastre.”

Prin Învierea Domnului, firea noastră a fost replămădită în ființialitatea ei. Hristos este Adam Cel Nou, Cel duhovnicesc, Care, împărtășindu-ne cu Trupul Său cel înviat, ne face părtași vieții celei noi. Efectele minunii învierii Sale le vom vedea deplin doar în viața de dincolo. Întreita biruință a lui Hristos — asupra morții, asupra diavolului și asupra păcatului, dușmani ai omului — devine și biruința duhovnicească asupra necredinței, deznădejdii și îndepărtării de Dumnezeu. Prin această biruință se săvârșește restaurarea sufletului omenesc în duhul ascultării de Părintele ceresc.

Sfântul Dumitru Stăniloae sublinia că „nu există credință care să dea atâta temei de bucurie și atâta împlinire concepției despre lume ca aceea în Învierea lui Hristos”. De asemenea, el arată că „Hristos Cel Înviat, prin însuși faptul că a înviat, ne dă tărie în mijlocul greutăților vieții, dă pășirii noastre printre ele bărbăție și strecoară din forța Sa de atracție o mare energie în sufletele noastre”.

Este Ziua Învierii, iar toate popoarele sunt chemate la lumină, pentru că „din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință”. Astăzi prăznuim „omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice”, iar „Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viață veșnică și mare milă”. Aceste cântări pascale, alcătuite de Sfântul Ioan Damaschin, vestesc bucuria cea mare a Învierii și cheamă întreaga lume să trăiască lumina biruinței lui Hristos, Care a învins moartea și ne-a dăruit nădejdea vieții celei veșnice.

În cadrul Sfintei Liturghii o mare parte dintre credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prot. mitr. Victor Ceresău a dat citire Pastoralei ÎPS Părinte Mitropolit Vladimir la Învierea Domnului.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/