Părintele Sofian Duhovnicul: Pe Hristos nu-L primește nimeni altfel, decât prin mijlocirea inimii

Cu inima Îl vedem (contemplăm) pe Dumnezeu.

Pe Hristos nu-L primește nimeni altfel, decât prin mijlocirea inimii. „Prin credință Se sălășluiește Hristos în inimile noastre!” (Efeseni 3, 17). “Dumnezeu este focul care încălzește inima și rărunchii” (Sfântul Serafim de Sarov).

“Dumnezeu intră în inima plină de iubire către Dumnezeu și aproapele, căci ea este tronul în care Îi place lui Dumnezeu să șadă  și în care Se arată în plenitudinea slavei Lui cerești. Fiule, dă-mi mie inima ta, și toate celelalte ți le voi da ție, pentru că în inima omenească este împărăția dumnezeiască”. (Convorbire cu Motovilov).

Inima trebuie deosebită de suflet, minte, spirit, conștiință; ea este centrul absolut al tuturor acestora.

Însușirea deosebit de caracteristică a creștinismului răsăritean constă în aceea că, pentru el mintea, intelectul, rațiunea nu este niciodată ultima temelie, fundamentul vieții; cugetarea rațională asupra lui Dumnezeu nu ține de experiența authentic religioasă.

Părinții răsăriteni ai Bisericii și duhovnicii ruși dau acest indiciu pentru experiența authentic religioasă: “mintea trebuie să stea în inimă”.

Un stareț spunea despre omul contemporan: “…iată în el mintea, și iată inima, iar între ele un zid de piatră. Acest zid face imposibilă viața religioasă!”

Părintele Sofian Duhovnicul, Ediție îngrijită de Garoafa Coman, Editura Bizantină, București 2012, pag. 174-175