„Fac şi eu ce face toată lumea!”

Unui domn care se plange de nechibzuita sotiei sale

 „Fac şi eu ce face toată lumea!” Aceste cuvinte vi le trâmbiţează în urechi soţia dvs. de câte ori îi atrageţi atenţia să se lase de mania modei şi de risipă. I-aţi spus cu binele: „Iată, Dumnezeu ne-a dat trei copii ca trei mere de aur. Acum trebuie să trăim pentru copii, nu numai pentru noi. Nici nu mai suntem atât de tineri ca să alergăm după toate modele şi după toate distracţiile. Şi sănătatea trebuie să ne-o păzim, de dragul copiilor. Tu, nevastă, te plângi deseori de dureri de cap. Păi numai să tragi în piept mirosul pomezii otrăvitoare de pe faţă, şi gata durerea de cap; pe lângă asta, ia în calcul şi aerul nesănătos din cafenele, crame şi teatre; ia în calcul şi îmbrăcămintea nesănătoasă, somnul dezordonat, precum şi nevroza de la jocurile de noroc şi băutură. Toate astea nu duc la bine”.

La toate acestea însă, soţia o ţine una şi bună: „Fac şi eu ce face toată lumea!”. Care toată lumea, distinsă doamnă? Intră, oare, toată lumea în gloata dezmăţată în care tu te-ai amestecat şi la care îţi stă gândul ziua şi noaptea? Ţi-ai mărginit şi îngustat gândurile, şi astfel nu îţi laşi ochii să privească în afara societăţii tale şi să vadă restul lumii lui Dumnezeu. Nu numai că nu toate femeile din lume nu trăiesc viaţa ca tine, ci nici măcar o stradă din oraş nu găseşti unde toate femeile să trăiască aşa. Uriaşa majoritate a mamelor şi a văduvelor şi a fecioarelor trăiesc o altă viaţă. Şi atunci, cum poţi să spui: „Fac şi eu ce face toată lumea!”? Te-ai luat după exemplul câtorva persoane deşănţate, iresponsabile, nici mame şi nici fecioare, şi doar la ele te gândeşti, şi în ele vezi întreaga lume.

Şi totuşi, tot restul lumii vă priveşte ca pe o trupă de circ, în care voi sunteţi şi animalele, şi dresorii. Dar hai să zicem că toată lumea ar merge pe calea nebuniei şi a pierzării – oare tu, mamă a trei fii, nu ai avea putere să spui: „Eu nu voi merge pe această cale!”? Cu adevărat, acesta ar fi un eroism ce ar atrage privirile cerului şi pământului. Un asemenea eroism este înscris în cartea de aur a Sfintei Scripturi. Acest eroism l-au avut cele două fiice ale lui Lot în Sodoma. În blestemata cetate a Sodomei nu era nici măcar un sufletul nestricat şi neblestemat, în afara casei lui Lot. Dacă fiicele lui Lot, fecioare, ar fi spus cum spune o mamă a trei copii în zilele noastre: „Hai să fac şi eu ce face toată lumea!”, lumea n-ar fi ştiut de fiicele lui Lot şi nici de Lot; numele lor n-ar fi fost pomenite în Cartea veşnică, în Cartea de aur. Dar ele n-au vorbit aşa. Pentru aceasta, a fost binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui Lot şi asupra fiicelor lui. Şi când cetăţii blestemate i-a sunat ceasul să se scufunde sub pământ arsă de foc şi să se prefacă în mare moartă, îngerul lui Dumnezeu a scos acea cinstită familie în afara cetăţii, ca să nu vadă răzbunarea cerului asupra celor ce pângăreau fără margini pământul.

Sau să zicem că Rastko Nemanidul ar fi spus ca tine: „Fac şi eu ce face toată lumea!” Oare ar mai fi devenit Sfântul Sava, părintele poporului său şi veşnică mustrare a conştiinţei acelor urmaşi ai săi care spun: „Fac şi eu ce face toată lumea!”? Dar dacă aceste pilde şi alte mii de pilde pe lângă acestea nu se lipesc de sufletul tău, eu nu ştiu ce să-ţi spun. Dacă nu te laşi învăţată de pildele bune ale vieţii, măcar teme-te de pildele înfricoşătoare ale morţii. Priveşte cu ce moarte au murit şi mor cei după care te-ai luat, uitând de soţ şi de copii. Suferinţe înfricoşătoare, fărădelegi şi sinucideri – fără excepţie!

Pot, oare, să fac apel la ceea ce este mai bun în sufletul tău, fiică a unor părinţi cinstiţi? La ceea nu a fost încă întunecat de întunericul vieţii noptatice? Trezeşte-te, dezmeticeşte-te, vino-ţi în fire! Adu-ţi aminte că atunci când tu râzi în fumul orgiei de noapte, copiii tăi, treji şi plânşi, caută în pat mâna şi cuvântul mamei. Leapădă primejdioasele cuvinte: „Fac şi eu ce face toată lumea!”, ca binecuvântarea Celui care te-a binecuvântat cu trei copii să se prelungească asupra ta până la sfârşitul veacului!