Gând bun pentru familia creștină – moștenire din rai

Un profesor, încurajându-ne ne-a spus că singura oază pe care ne-o creăm, unde găsim dragoste, alinare, înțelegere, pace, chiar și atunci când toate în jurul nostru nu merg prea bine este familia. De aceea ne dorim familii trainice.

Pacea din familie ar fi garantul unei societăți liniștite. În lumea de azi toate sunt pe dos și suferă mult pentru că lipsește iubirea în familii. Nu avem timp pentru copii, pentru ceilalți și pentru a ne respecta reciproc. Iubirea începe din familie ; iubirea se trăiește în propriul cămin ; de aceea există atâtea suferințe în ziua de astăzi. Toți par așa grăbiți în căutarea unei îmbunătățiri a vieții ți a acumulării de bunuri materiale încât copiii au puțin timp pentru părinți și părinții au puțin timp unul pentru celălalt.

Să nu uităm despre menirea familiei de a da naștere pruncilor, educându-i creștinește. Sf. Vasile cel Mare spunea : ,,Copiii evlavioși sunt cea mai mare mângâiere pentru părinții evlavioși; sunt cea mai bună împodobire a părinților vii și cel mai bun monument al părinților morți’’.

Cum ar trebui educați copiii? așa cum făceau vechii creștini, creștinii primelor veacuri. Ei îi deprindeau pe copii de mici cu rugăciunea, postul, Tainele Bisericii, îi învățau carte citindu-le din Sfânta Scriptură, niciodată nu le permiteau copiilor să se așeze la masă fără rugăciune. Ei îi învățau pe copii că fiecare faptă, fiecare pas al creștinului trebuie să înceapă cu însemnarea cu sfânta cruce și rugăciunea. (Sf. Luca al Crimeii)

E necesar să umplem toate de iubire, căci ,,Rugăciunile care, ridicându-se către Dumnezeu, nu au dragoste într-însele, rămân după ușă (nu ajung la Dumnezeu, nu sunt ascultate de El), pentru că numai dragostea deschide ușile rugăciunii. (Sf. Efrem Sirul)

Iar femeilor, celor care sunt inima familiei, celor care au fost întotdeauna lângă Hristos le dorim cuget bun ca să rămâne meru lângă bunul Dumnezeu, iar de celelalte se va îngriji chiar El. Să fie mereu purtătoare de mirul sfânt al dragostei, al credinţei, al jertfirii de sine. Căci familia nu este ceva important, ea este chiar totul !

Ecaterina Cebanu