Apariții editoriale: Credinţa creştină ortodoxă şi medicina

Cartea: Credinţa creştină ortodoxă şi medicina. Autor: Victor Curcă – preot şi chirurg          

Recent a văzut lumina tiparului lucrarea preotului-chirurg Victor Curcă ”Credința creștină ortodoxă și Medicina”, care abordează diverse aspecte de sănătate şi morală creştină.

Suferinţa şi boala l-au însoţit în toate timpurile pe om pe parcursul vieţii,  ceea ce-l făcea să caute uşurareadurerilor sale. Încă în antichitate erau persoane care încercau să trateze suferinţa trupească.

        În Sfînta Scriptură sînt descrise numeroase cazuri de adresare a oamenilor la medic. În cartea lui Isus, fiul lui Sirah, se spune: „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul. Că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la rege va lua dar. Domnul a zidit din pămînt leacurile, şi omul înţelept nu se va scîrbi de ele… Cu acestea tămăduieşte şi ridică durerea; … Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la  tine, ca şi de el ai trebuinţă. Că este vreme cînd şi în mîinile lui este miros de bună mireasmă” (Eccll.38.1,3,4,7,12,13)

Remediile de tratament folosite în antichitate erau simple de tot: comprese pentru tratarea plăgilor şi formaţiunilor purulente, extracte din organele animalelor şi peştilor, diverse balzamuri şi după cum ne spune evanghelistul „vinul şi uleiul” (Luca 10, 33).

          Se cunosc medici antici ca Hipocrate (460-370 î.Hr.), Galen (130-200 d.Hr.), Ibn-Sina (Avicena 980-1037 d.Hr.) şi mulţi alţii care au pus baza ştiinţei medicale, ceea ce a  fost fixat în”Canonul ştiinţei medicale”.Acesta a apărut ca rezultat al lucrului medicilor din Grecia, Roma Antică, India şi Asia de-a lungul  multor secole şi a fost  un ghid pentru medici.

 Cel mai extraordinar Doctor a fost Domnul Iisus Hristor, Fiul lui Dumnezeu, al Cărui dar de tămăduire era de Sus şi pe care l-a transmis ucenicilor Săi prin Duhul Sfînt[1].

          Sfîntul Evanghelist Luca era medic şi picta icoane. Sfîntul Apostol Pavel îl numeşte „Doctorul cel iubit” (Coloseni 4, 14).Ucenicii Domnului, Sfînţii Apostoli, tratau cu Duhul Sfînt cele mai grele maladii, eliberau oamenii de demoni şi-i sculau din morţi.

          După Învierea Sa, Iisus Hristos S-a arătat Apostolilor şi le-a zis: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura, cel ce va crede şi se va boteza se va mîntui; iar cel ce nu va crede se va osîndi. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demonii vor izgoni, în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mînă şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mîinile şi se vor face sănătoşi” (Marcu 16, 15-18).

          Din istoria medicinei se cunoaşte că în Rusia a fost un sistem de asistenţă social deosebit, care se ocupa atît de îngrijirea bolnavilor, cît şi de educaţia moral-spirituală creştină ortodoxă a populaţiei.De la începutul creştinismului în Rusia medicina a fost protejată de Biserica Creştină Ortodoxă.Încă cneazul Vladimir a declarat că medicii sînt persoane bisericeşti care trebuie să se supună episcopului. Soboruldin 1551, în timpul domniei ţarului Ioan cel Groaznic, a hotărît ca mănăstirile să preia îngrijirea bolnavilor psihici, în particular acelor implicaţi în crime[2].

          Consecinţele evenimentelor Revoluţiei din Octombrie 1917 din Rusia şi ale doctrinei comuniste, bazate pe ateism,au fost dramatice. Ştiinţa medicală îl trata pe om ca pe un obiect biologic redus la ţesuturi, lichide biologice, terminaţii nervoase, organe interne, reflexe. Explicaţia spirituală a oricărei maladii a fost definitiv înlăturată şi înlocuită cu cea biologică. Omul a devenit „şurubaş” al maşinii (de stat).[3]

          În timpurile staliniste savanţii şi medicii cu frică vorbeau despre suflet sau lumea lăuntrică, ştiind ce urmări pot surveni. Încă din copilărie oamenilor li se insufla că anii de viaţă trăiţi pe pămînt sînt unica bogăţie, care trebuie să fie folosită pentru a dobîndi bunăstare materială, putere, carieră, toate acestea servind drept criterii de prosperitate.

          Viaţa lăuntrică şi căutarea de Dumnezeu a fost înlocuită cu cea fiziologică, redusă la păcat, la vicii. Filosofia comunistă, care avea ca scop creşterea bunăstării materiale, a eşuat, mutilînd soarta a milioane de oameni.Preotul şi Tainele bisericeşti au devenit parcă inutile. Totuşi, în acele timpuri ateiste printre savanţii şi medicii de elită au fost şi personalităţi care au putut de-a lungul întregii lor vieţi să păstreze credinţa în Dumnezeu şi evlavia creştină. Exemple de personalităţi  ilustre în lumea medicală şi totodată mărturisitori ai credinţei creştine sînt: profesorulpsihiatru D.E. Melehov, chirurgii:S.S. Iudin,arhiepiscopul Luca (Voino-Iaseneţki), proslăvit în ceata sfinţilor academicianul-oftalmolog V.P. Filatov, academicianul–fiziolog I. P. Pavlov şi alţii.

          În ultimii ani, din mila lui Dumnezeu, se profilează  o tendinţă de conlucrare între medicină şi ortodoxie.

     Dezvoltarea vertigioasă  a tehnologiilor bio–medicale, care au invadat activ viaţa omului contemporan de la naştere şi pînă la moarte, şi imposibilitatea de a da un răspuns la provocările acestor probleme în limitele eticii medicale tradiţionale au trezit o serioasă îngrijorare a societăţii. Încercările oamenilor de a se pune în locul lui Dumnezeu, schimbînd sau „îmbunătăţind” creaţia Lui după voia lor proprie pot aduce umanităţii noi poveri şi suferinţe[4].

       În lucrarea de faţă ne-am propus să dezvăluim aspecte ale progresului ştiinţific în domeniul medicinii, văzut sub prizma Bisericii; să abordăm teme cum ar fi  unele tehnologii contemporane folosite în medicină, avortului şi contracepţiei, telegoniei inversiilor  genetice,chirurgiei estetice,transplantologiei.

[1]Александр Худошин,Мои беседы с православными врачами, Москва, 2004, pag. 6.

[2]Д. А. Авдеев,Очерки православной психотерапии, Москва, 2007, pag. 8.

[3]Ibidem, pag. 10.

[4]Ioan I. Ică Junior, Germano Morani, Gîndirea socială a Bisericii, Sibiu, 2002, pag. 241.