Biserica – locul în care se naște familia creștină, sau „Pentru cine bat clopotele ?”

Familia este așezămantul divin creat de Dumnezeu în răi, prima societate naturală, o legătură indisolubilă dintre bărbat și femeie (Fac. 2, 18, 21-24).

Familia este cea dintâi instituție, izvor a tuturor celorlalte, unitatea primordială a întregii societăți. Legătura care se realizează între un bărbat și o femeie devine mai puternică decât orice legătură de sânge, căci a spus Dumnezeu: va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă să și se va uni cu femeia să și vor fi amândoi un trup (Fac. 2, 24).                                                                                                                                     

Uneori, sfărâm cu talpa tot ce-am făcut blestemând mângâiere, zâmbet, sărut… și-mi ferec în lanțuri sufletul.

Durerea, de oricare n-ar fi ea,mă duce pe marginea prăpastiei.Încerc să prind cu gândul o muchie de pămant, care să mă tină pe iarbă de langă mâl ridicând spre cer ochii mei goi … În aceiași clipă mi se face dor…Dor de brațele mamei, de clopotul Bisericii din sat, de mirosul de tămaie pe care-l simț adânc în pieptul meu rănit de…de ce? De nimicnicia acestei vieți care numai lingă Dumnezeu e cu adevărat utilă, frumoasă, plină…În toate clipele de deznădejde avem nevoie de cineva care ne-ar ascultă, auzi și înțelege. Pentru a fi noi înșine trebuie să știm de unde pornim…Iată de ce simț  la fel cele două doruri…mamă și biserică! Sunt cum sunt datorită acestor două neobosite izvoare de milostivenie și ingăduintă…

Nu voi fi nici odată singur, când voi aduce lacrimile  mele în fată altarului, nu voi fi tratat cu indiferentă…pagistea asta verde, cerul albastru… șanț ale mele, chiar dacă uneori… Uneori, supărarea contrazice reguli, legi, sentimente…Dar numai credința ta, pură, fierbinte, mare!auzi? Numai dragostea ta te va feri de haosul negru al disperării, al singurătătii…de cioburile vieții tale pe care ai fi putut s-o trăiesti aici și acum în frumoasă și numeroasă familie ortodoxă…  

Familia crestină se confruntă astăzi și cu un atac ideologic. O intreagă propagandă în mass-media incearcă să ne inoculeze ideea că familia este o instituție depăsită, iar bunul familist este anacronic. Se insinuează tot mai des imagine a cuplului liber, de orice orientare sexuală, că substitut al familiei tradiționale.Astfel, concubinajul sau conviețuirea fară căsătoria religioasă, este foarte practicat. În realitate, el nu urmăreste deca satisfacerea plăcerii trupești, reprezentând un pericol pentru adevărata viată de familie.

Constituirea legală a cuplurilor de persoane ce aparțin minoritătilor sexuale și adoptarea copiilor de către asemenea cupluri precum și producerea de către persoane necăsătorite, pe cale artificială, a copiilor, lovesc puternic taină familiei.Familia își va putea reveni din această criză doar atunci când oamenii nu se vor mai privi că obiecte, ci că subiecți chemați să se mantuiască unul pe celălalt.                                                                               

Locul în care ia naștere familia crestină nu poate fi altul decât Biserică, prin lucrarea Duhului Sfânt în Taină Sfintei Cununii, când cei doi soți devin un singur trup. Pentru că Biserică este „locul de naștere”, dar și mediul normal în care ar trebui să se manifeste familia crestină, preoții ei au marea datorie de a o ocroti, de a o revigora, prin diverse activităti de catehizare, atât a celor căsătoriti, dar mai ales a celor ce vor să întemeieze o familie.  

Ion Carp, 

pentru Concursul național de eseuri: Familia Creștină – salvarea societății