Când voi fi povară

Trece viața trece-n grabă,

Stau în urmă și privesc.

Și pe mine nu mă-ntreabă,

Dacă vreau să-mbătrânesc.

De ești grea sau ești frumoasă,

Te trăiesc așa cum ești.

Însă ție nici nu-ți pasă,

Nu știu unde de silești.

Viață mai rămâi o vreme,

Lasă-mă să mai iubesc.

Nu grăbi și nu te teme,

Că nici eu nu mă grăbesc.

De ești dulce sau amară,

De nimic nu-mi pare rău.

De ma-ș naște-adoua oră,

Te-aș trăi la fel mereu.

Viață, când voi fi povară.

La copii și la nepoți.

Să sfârșești ca-verii seară,

Să plec unde pleacă toți.

Autor pr.Iurie Hemei