Îmi doream…

Îmi doream…

Mă plângeam că viața-i grea,
Și că sufletul mă doare.
Și-am văzut în fața mea,
Un biet om fără picioare.

Îmi doream să am mai mult,
Lucruri scumpe și mărețe.
Până când am cunoscut,
Un om orb plin de tristețe.

Îmi doream să port pe mână,
Ceasuri sau brățări frumoase.
Dar văzut-am o bătrână,
Fără mâni, cu haine roase.

Îmi doream să am de toate,
Mă gândeam că sunt sărac
Și-am văzut pe pat de moarte,
Mulți bolnavi fără de leac.

Atunci mi-am țintit privirea,
Către cer ca să vorbesc:
-Doamne! iartă-mi rea pornirea,
De ce am îți mulțumesc!

Părintele Iurie Hemei