Iubeşte această treime de virtuţi: Iubirea, Ascultarea şi Rugăciunea

Nu vei putea iubi pe Domnul de nu te vei ruga Lui neîncetat. Nu vei putea face ascultare de nu vei cere de sus ajutor. Nu vei putea să plângi, să te cunoşti pe tine, să pui bun început, să te smereşti, de nu vei cere toate de la Dumnezeu prin sfânta rugăciune. „Cereţi şi vi se va da vouă”, zice Domnul. Nu vei putea să-ţi mântuieşti sufletul tău de nu vei trăi o viaţă numai de sfântă rugăciune.

Nimic deci nu vei afla, nimic nu vei putea, nimic nu vei spori în urcuşul vieţii duhovniceşti de nu te vei ruga mereu. Deci îţi propun ca tot mai mult să stărui în rugăciune. Oricum vei putea tu, oricum vei simţi mai mult folos, mai multă pace, oricum zic, numai roagă-te mereu. Pe drum, prin oraşe sau sate, prin ascultări sau în chilia ta fiind, mereu roagă-te. Fie cu gura, fie cu mintea, în auz sau în taină, roagă-te mereu. Zi „Doamne Iisuse”, zi psalmi, zi rugăciuni de pravilă, acatiste, paraclise, canoane, orice poţi şi voieşti zi, numai zi mereu şi cu multă smerenie. Aceasta este hrana ta în viaţă, aceasta te va întări în toate. Aceasta va pogorî roua milei şi a darului lui Dumnezeu în inima ta. Deci aşa fă şi vei fi viu prin rugăciune.

Nu-ţi mai pun hotare şi legi, nu te mai silesc să mergi pe o cale mai anevoioasă de rugăciune unde trebuie multă stăruinţă şi osârdie, că ştiu că nu vei putea nimic, ci te las liber, numai roagă-te mereu şi cu smerenie. Caută să nu ştie nimeni viaţa ta de chilie, de rugăciune. Nu uita că mai ales stând cu atenţie la biserică şi rugându-te, multă mângâiere şi pace vei afla. Afară de Sfânta Liturghie, de unde să nu lipseşti  niciodată, când eşti liber stai cu atenţie la slujbele de noapte şi mult folos vei dobândi. Cazi cu faţa la pământ, închide-ţi ochii tăi, adună-ţi mintea, uneşte-ţi mâinile tale, strânge-te de afară în cămara inimii tale şi acolo zăboveşte cât poţi, stăruind în fierbinte rugăciune, şi Domnul astfel te va milui. Fugi de oameni, de prieteni, de adunări, de griji, de tulburări, ca astfel să te poţi ruga curat şi cu dor. Nu pierde timpul vorbind sau stând fără treabă. Nu cheltui rău puţinele zile ce ţi le-a dat Domnul, ci fugi de toţi, ascunde-te în chilia ta, în inimă acolo te roagă cu multă râvnă.

Iubeşte locurile retrase, tăcute, ca să te înveţi mai bine a te ruga. Aţâţă dorul de rugăciune căutând mereu numai cele de folos. Meditează mereu şi cere în rugăciune să-ţi dea Domnul puterea de a te cunoaşte pe tine, să-ţi dea Domnul lacrimi şi plâns la rugăciune, răbdare în ascultări, smerenie în toate, râvnă, frică de Dumnezeu. Deci roagă-te mereu şi Domnul îţi va da tot ce ţi-e de folos în viaţă, iar dincolo îţi va dărui raiul veşnic. Aleargă, suflete al meu, stăruie mereu, roagă-te aici în pustia asta unde te-a adus Dumnezeu, ca să nu-ți fie zadarnică petrecerea ta aici. Iubeşte această treime de virtuţi: Iubirea, Ascultarea şi Rugăciunea. Iubeşte pe toţi, ascultă de toţi, roagă-te mereu. Bucură-te deci pentru că aşa a rânduit Domnul pentru tine! Unde erai tu acum şase ani, pe unde rătăceai, cine te ştia, cine te ajuta sau ce nădejde aveai? Dar toate au trecut. Iată Domnul te-a miluit. Deci aleargă, stăruie, fă binele cu timp şi fară timp. Amin!

Din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 148