„Nu se cădea să ai și tu milă?” Duminica a XI-a după Cincizecime la Mănăstirea Suruceni

„Dumnezeu ne-a dat o cale ușoară pentru plata datoriei față de El, în măsură să șteargă toate datoriile noastre față de El, iar această cale este aceea a iertării greșelilor celor ce ne greșesc, a neținerii de minte a răului ce ni l-au făcut alții.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

În Duminica a XI-a după Cincizecime, numeroși credincioși s-au rugat alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni. Pericopa evanghelică din această Duminică (Matei 18, 23-35) ne vorbește despre atitudinea datornicului nemilostiv, care nu a știut să răspundă cu aceeași milă pe care el însuși o primise.

Cineva ar putea spune că datornicul nemilostiv avea dreptate: omul îi datora într-adevăr o sută de dinari. Problema nu este că a revendicat o datorie, ci că, după ce el însuși fusese scos din logica strictă a dreptății printr-o iertare nemăsurată, se întoarce imediat și îl introduce pe aproapele său din nou în logica contabilității.

Aici se oglindește o situație pe care o întâlnim adesea și în viața de zi cu zi. Omului îi este greu să se pună în locul celuilalt, să privească lucrurile și din perspectiva lui. Părintele Nicolae Steinhardt surprinde cu multă finețe această slăbiciune a omului:

„Vrem să fim iertați, dar nu suntem dispuși să iertăm și noi. Vrem să ni se acorde atenție și să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorințele, dacă nu și capriciile, luăm însă foarte grăbit și împrăștiat aminte la nevoile, doleanțele și solicitările celorlalți. Dar ceilalți? Ei ne apar undeva, departe, ca un soi de fantome pierdute în ceață. Ni se pare, de fapt, că toți cei din jurul nostru au obligații față de noi, iar noi față de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun și îndreptățit, numai noi avem întotdeauna dreptate…”

În pildă, datornicul fusese iertat, însă această iertare nu s-a regăsit în felul în care s-a purtat cu aproapele său. A primit iertarea ca pe un avantaj, nu ca pe o chemare la schimbarea inimii; a profitat de ea, dar nu a devenit asemenea celui care l-a iertat. Datornicul primește milă, dar păstrează chipul vechiului om. De fapt, împăratul nu-l condamnă pentru că are o datorie; pe aceasta i-o iertase. Îl condamnă pentru că iertarea nu a rodit în el, nu i-a schimbat inima și nu l-a făcut capabil să ofere, la rândul său, ceea ce primise.

Tocmai aici se află și una dintre marile primejdii ale vieții duhovnicești: să primim cuvântul lui Dumnezeu fără să îngăduim ca el să ne schimbe. Să păstrăm rânduiala, dar să rămânem aceiași înlăuntru. În acest sens, Mitropolitului Athanasie de Limassol ne spune: „De aceea Hristos a spus că vameșii și desfrânatele vor merge în Împărăția lui Dumnezeu. Iar despre farisei a spus: «Voi, care sunteți fățarnici, nu veți merge niciodată în Împărăția lui Dumnezeu». Și aceasta pentru că niciodată cuvântul lui Dumnezeu nu le-a schimbat inima, ci s-au limitat numai la ținerea unor rânduieli exterioare. (…) Pentru că nu este cu putință ca Hristos să fie în inima noastră și să fim plini de oțet. Cum este cu putință să te rogi și să fii plin de fiere față de semenul tău? Cum este cu putință să citești Evanghelia și să nu-l primești pe fratele tău? Cum este cu putință să spui că ai atâția ani de slujire în Biserică, că ai atâția ani de când ești monah, cleric sau orice altceva, iar pe alfa în viața duhovnicească, care este dragostea, care este să-l rabzi pe fratele tău, să faci puțină răbdare, să nu o cunoști? Înseamnă că nu ai făcut nimic. Cu desăvârșire nimic.”

E Duminica unui examen pentru fiecare dintre noi. Ce facem dacă ne întâlnim cu datornicul nostru? Dar cu Dumnezeu, Căruia Îi datorăm totul? Cea mai mare dovadă că Evanghelia ne-a atins nu este că ne revendicăm mai convingător drepturile, ci că știm când iubirea ne cere să renunțăm la ele. Iar cea mai mare dovadă că purtăm Chipul lui Hristos este că, atunci când suntem răniți, nu alegem să devenim chipul celui care ne-a rănit.

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/